Cumpar, vand, ofer viata
Pierdut viata, gasitorului recompensa. Este recognoscibila dupa aspiratii si nazuinte, irosite in anii care au trecut ca nori lungi, pe sesuri. Si-n iluzia ca si maine e o zi. Nu are hartie filigranata, deci este falsa, este de second-hand. E din aia pe care o mai confisca din cand in cand, prin Obor, politia comunitara.
Pierduta viata in zona Timpuri Noi ! Recunoastem, am cam neglijat-o, in speranta unor vremuri mai bune, de parca in alea, de acum douazeci de ani, am fi tras la galere. Pe cale de consecinta, cumparam si experienta de viata. Alte semnalmente: nu valoreaza nimic, nu s-a facut remarcata prin ceva deosebit. Nu dam noi, posesorii, doi bani pe ea, daramite altii (li se mai spune si “administratori/ ingrijitori de vieti “, banuiti la cine ne referim…), dar este bine sa o avem acolo pe stoc. In camara, langa borcanul cu muraturi. Pentru vremea cand – poate, poate – vor veni si vremuri normale. Iar daca nu vin, nu-i nicio problema ! Murim cu zile.
Pierdut viata, gasitorului recompensa. In plus, pentru a face un act de caritate (ce inseamna expresia asta, intrebati pe cineva mai batran !) inchiriem cateva luni din ea la doi tineri, preferabil fumatori, ca tot am vazut-o acum cateva zile irosindu-se ca fumul, in fum.
Pierdut viata, gasitorului recompensa. La o adica, suntem dispusi sa facem in parteneriat, o firma “Timpul si asociatii“ care sa aiba drept obiect de activitate deplasarea la domiciliul clientului, cu un memory stick. Domnilor generosi li se vor oferi imagini de neuitat: o livada cu visini, marea, muntii, campiile. Sau, mai oferim viata cu deschidere spre aspiratii si nazuinte. Preferabil, sa fie traibila normal (desi am uitat ce inseamna normalitatea) si muribila normal, nu in flacari, nu arsa ca pe rug.
Fiindca, zilele acestea, despre viata nu s-a putut scrie decat cu un stilou inmuiat in lacrimi.
Pierdut, gasit viata. O vindem chiar, dar cu o conditie: cumparatorul sa o foloseasca in interes strict personal si sa aiba drept scop calcatul peste cadavrele altora. Astea din urma se gasesc la tot pasul, densitatea pe metru patrat este mai mare decat a crucilor din cimitire sau de la margine de drum.
Sa cumparam un tablou care sa reliefeze viata si moartea ? Nu, fiindca avem, deja, imaginea disperarii unui popor care parca este blestemat sa constate, “Cu moartea pre viata nascuta calcand”.
Dumnezeu ne aude, ne vede ? Probabil ca da, insa e preocupat sa vada serialul “Tanar si nelinistit”, care dureaza cat o… viata. Apoi, in agenda mai are si meciul dintre Poli Timisoara si Manchester City, care se traieste la cote maxime.
“Cei care mai traiti reveniti peste cativa ani!”. Nu vom mai fi prea multi !
Florin TANASESCU
