Jneapan de tara
Atata tapaj se face pe seama unei frunze care ar reprezenta brandul de tara, ca indicele de disconfort termic a fost uitat, facandu-si loc indicele de disconfort uman. Pe cale de consecinta, stai si te intrebi de nu cumva, in afara de specialistii aia spanioli, care, zic ei, s-au chinuit patru luni sa stilizeze, vai! , o frunza, mai bine luam noi una de artar sau de plop, ori de mesteacan, o fotografiam, o trageam la xerox si gata ! Iesea ceva superstilizat.
Sau, de ce nu ?, brandul de tara ar fi putut fi reprezentat de niste arbusti taratori, care se numesc jnepeni, gasibili prin Bucegi. Ca tot se taraste neamul, in vreme ce altii se tavalesc de ras.
Imaginea noastra ar fi putut fi luata/ furata/importata si de prin Olanda. O moara de vant, de exemplu, ca tot este la noi “Moara dracilor”, de nu se mai intelege om cu om. Iar de ne-ar fi acuzat batavii de plagiat, le dadeam si noi peste bot cu o replica incat sa-i sature: “Voi vorbiti, care ati legalizat drogurile, in vreme ce noi, ca niste cumpatati ce suntem, am dat dezlegare numai la etnobotanice? Gura !”.
Sau, ca sa nu avem de-a face cu ei, sa nu se iste un scandal diplomatic, ni-l arogam pe numitul Van Gogh. Dar nu pictura aia “Vaza cu maci” – ca si asta sugereaza stupefiante – ci autoportretul lui, cu urechea taiata. Ca tot ne bagam noi unghia in gat, de invidiosi.
Ba, de ce nu ne-am fi croit noi ceva destul de reprezentativ: unul, cu ciorapul pe cap, intrand intr-o casa de schimb valutar si lasandu-se fotografiat, ca tot nu merg camerele de supraveghere. Iar dupa actiunea in sine – fotografiatul si furatul banilor – drept recompensa, politia sa-i spuna : “Hai, vira, ia-o la fuga ! Iti dam un avans de 5 minute, dupa care pornim in urmarirea ta !”.
“Rom ciordind” sau “Rom cersind“ ar fi fost bun ? Nu prea, fiindca asta a devenit deja brand, de striga occidentul ca din gura de sarpe sa ne luam etnia inapoi. (Facem, desigur, precizarea ca nu toti romii fura sau cersesc). Sau, de ce nu, niste sefi de pe la pompieri, directori de banci sau profesori universitari luand spaga. Deci, ca brand – “Spaga in institutii”.
De ce nu s-ar fi ales, de exemplu, tabloul “ Car cu boi “ al lui Grigorescu ? Ce daca nu prea mai sunt carute, are tara destui boi…
Iar daca am fi avut de ales dintre toate cele amintite mai sus – si numeroase altele, pe care le-am omis din graba, ca noi n-am avut la dispozitie patru luni sa ne gandim – am fi preferat brandul “Jneapan de tara”. Ca neamul se taraste…
Florin TANASESCU