Rafinaria „Steaua Romana” din Campina licareste din ce in ce mai slab, ca de stralucire nici nu poate fi vorba de vreo doi ani incoace. De fapt, se poate spune ca steaua intreprinderii palpaie incet a lichidare. Istoria declinului acestei unitati emblematice pentru municipiul campinean (rafinaria, cea mai mare din Europa la infiintare, in 1895, a constituit principalul motor al dezvoltarii orasului cateva decenii bune), este indeobste cunoscuta de catre localnici. Si de catre autoritatile administratiei centrale, caci Ministerul Finantelor (prin ANAF) a stat la baza colapsului financiar in care societatea este cufundata, in prezent, fara nicio sansa de redresare. Toata nenorocirea a inceput de la faptul ca ANAF a retinut TVA aferente unor exporturi realizate de rafinarie in perioada 2006-2008, sume care, de fapt si de drept, ar fi trebuit varsate in conturile rafinariei. Cele aproape 10 milioane de euro ce i s-ar fi cuvenit au decapitalizat drastic unitatea. Ca urmare, ea nu a mai putut sa-si plateasca datoriile catre principalul furnizor de titei, Petrom, acesta din urma sistand livrarile, ceea ce a dus la prabusirea principalei activitati de la “Steaua Romana”. Rafinaria nu a mai prelucrat titei din ianuarie 2009, in toata aceasta perioada angajatii aflandu-se in somaj tehnic si fiind platiti cu 75%. Administratia unitatii a dat statul in judecata si, dupa un proces istovitor, a castigat cele 10 milioane de euro, dar intre timp, datoriile sale au facut numerosi pui, iar bancile au refuzat sa-i acorde o scrisoare de garantie ceruta de Petrom pentru a-si relua livrarile. In aceste conditii, conducerea unitatii a fost nevoita sa recurga din nou la calea justitiei, pentru a obliga ANAF sa-i plateasca zeci de milioane de lei, sume reprezentand majorari de intarziere si daune-interese, bani care vor putea face posibile plata datoriior, recapitalizarea societatii si reluarea activitatii. Trei procese au fost castigate pe fond, urmand ca, in toamna, sa se judece etapa recursului. Pentru ca, in lipsa lichiditatilor, nici salariile diminuate la 75% nu mai pot fi asigurate, administratia a propus angajatorilor un program de lucru part-time, care le-ar fi diminuat la jumatate veniturile, program pe care oamenii l-au refuzat. Acest lucru a obligat angajatorul sa recurga la initierea unei proceduri de concediere colectiva a 334 de angajati din totalul de 360. Putinii scapati de concediere asigura conservarea instalatiilor. Cu toate ca, astfel stand lucrurile, rafinaria campineana se indreapta incet-incet spre lichidare, liderul sindicatului, Gheorghe Sandu, afirma ca inevitabilul nu s-a produs, ca nu este totul pierdut si ca sunt sanse de obtinere a unor sume uriase, in urma castigarii ultimelor actiuni in instanta. “Proiectul de concediere colectiva nu inseamna ca rafinaria se va inchide. Cu un astfel de proiect ne-am confruntat si anul trecut, in luna aprilie, fara ca acesta sa fie aplicat. In termenul legal de 10 zile, noi am facut propuneri de atenuare a efectului concedierilor, iar angajatorul asteapta un raspuns la propunerea sa privind programul de lucru redus, in functie de necesitati. In orice caz, eu cred ca nu se va ajunge la atatea disponibilizari. Trebuie sa supravietuim pana la sfarsitul anului, cand avem sanse sa castigam toate procesele si sa obtinem sumele de bani cerute, care ne vor salva in extremis. Rafinaria nu se va desfiinta, rafinaria e greu de ucis”, ne-a declarat liderul sindical, dand totusi de inteles ca acolo sus cineva doreste sa desfiinteze societatea. In ultimii ani, s-au vehiculat mai multe variante ale unei teorii a conspiratiei, conspiratie pusa la cale de marile trusturi petroliere din Romania. Chiar si senatorul Georgica Severin, care a facut numeroase interventii pe la Guvern in sprijinul rafinariei “Steaua Romana” avansase, anul trecut, niste supozitii potrivit carora faptul ca rafinaria campineana este singura societate petroliera din Romania cu capital integral autohton ar deranja anumite cercuri sus-puse. Linistea si optimismul liderului sindical contrasteaza insa puternic cu nelinistea angajatilor, foarte multi dintre acestia fiind convinsi ca rafinaria se indreapta incet, dar singur, spre desfiintare.
Adrian BRAD
