Bilantul tragic al inundatiilor din acest an suna sec si inspaimantator, ca un clopot care bate in dunga – 22 de morti. Cifra ar putea urca fiindca mai exista un disparut in stihia maloasa. Negasindu-i-se inca trupul, nefericitul e trecut la rubrica disparuti. Fireste, au fost distruse case, poduri, acareturi, sosele. Apa a fugit, ca un hot profesionist, cu porcul omului in spinare, i-a furat vaca si gainile. In Dorohoi, oras cu o istorie bogata, de unde se trag carturari si pagini literare, urbe care se lauda cu rudele ei la Ierusalim (din Moldova au plecat in Tara Sfanta multi evrei) apele au lovit naprasnic. Unele case au luat-o la vale cu stapani cu tot. Suntem tara cu cel mai sever imprumut extern operat in ultima vreme, imprumut menit, conform spuselor politicienilor din varf, sa deseneze sosele, sa inalte poduri peste garle, sa emancipeze infrastructura. Din acesti bani, dusi si ei rapid pe Apa Sambetei in urma persistentei codului politic portocaliu in fruntea Romaniei, nu s-a facut nici macar un digulet acolo unde moartea involburata loveste prin repetitie. Poate ca nu mai mureau atatia oameni. Poate ca din clopotnite sunetul de jale al clopotelor ar fi venit mai rar. La spartul targului, Guvernul Funerar Boc SRL, specializat in ajutoare de inmormantare, si-a usuit ministrii din Bucuresti sa se lupte, la fata locului, alaturi de napastuiti, cu paraiele involburate. Sinistra ironie. Ce sa mai faca ? Sa mai numere o data mortii ? De ce nu si-au urnit fundurile de pe scaunele din Bucuresti ? Simplu. Chestiuni mai arzatoare decat moartea unor prapaditi din Dorohoi sau din Caras Severin clipoceau ca niste faruri pe agenda. Una dintre ele – cum sa-si adjudece conducerea televiziunii si radioului, institutii publice, importante nu doar fiindca amarastenii cotizeaza acolo lunar, ci si pentru ca joaca in campaniile electorale un anume rol.
Boc a fost o zi in vizita la sinistrati si a constatat ca „e mai rau decat se vede la televizor”. Hai nu ma omori ! Pai parca presa, vecina cu terorismul, minte, destabilizeaza, face campanii la comanda. Trecem peste amanuntul ca multe campanii au fost comandate (si executate orbeste de noi) de Traian Basescu in persoana. Campania „sa traiti bineeeee”, campania „catuse la televizor”, campania „322 de nemernici” si mai sunt destule. Apropos ! De ce s-a dat la fund domnul Basescu, de parca l-a inghitit si pe el valul, si nu bantuie, ca inaintea realegerii, printre babutele innamolite ? Sa-i fie frica si lui, ca si ministrilor, de un huo neospitalier si de intampinarea cu oua in cap ?
Premierul Boc, intr-o penibila sfortare de imagine, si-a trimis ministrii in teren. Sa contabilizeze victimele, sa nu care cumva ca primarii sa puna vreun mort in plus, pentru a hali recompensa. Am convingerea ca multi demnitari nu vor cobori din elicopter, din motivele invocate mai sus, nu numai pentru disconfortul de a-si schimba incaltarile cu cizme populare din cauciuc. Am ras amar la o caricatura realizata de graficianul nostru de la A.M. Press, Marian Avramescu. Ce ti-a luat viitura? – intreaba reporterul o babuta. Mi-a luat mosul, mi-a luat vaca, mi-a luat casa si mi-a mai luat, adauga batrana, si toate sperantele. Le tineam intr-o „galeata portocalie”.
Scriu aceste randuri joi, la Sangeru, satul meu natal din Prahova. E ora 10 si din senin a inceput sa sune o sirena care zguduie dealurile si padurile. E un sunet ingrozitor. Ieri a plouat, dar azi nu sunt inca semne. Sa se anunte vreo viitura? Intreb la primaria care-i vecina de perete cu mine. Cladirea a fost donata obstei de bunicul meu de tata. Nu e nimic, ma linisteste o functionara dintre cele care de azi au cu un sfert de leafa mai putin sau nu mai au leafa deloc. S-a primit ordin de la stapanire sa se faca exercitii preventive de alarmare. Au venit unii de la centru. Pai daca eu (sau altii din sat), neavertizat ca e o joaca, imi luam catrafusele si fugeam in pijama pe deal ? Plecarea ministrilor lui Boc in teritoriu e la fel de eficienta ca o frectie la un picior de lemn sau ca un exercitiu de alarmare cu sirena de razboi cand lumea a plecat la prasila si-si vede, in sfarsit linistita, de treburi.
Lucian AVRAMESCU
