Cel mai slab procent de promovabilitate la nivel national din ultimul deceniu-67, 4 la suta- astfel ramane inscrisa in istoria invatamantului romanesc de dupa 1990 prima sesiune din acest an a bacalaureatului. In 2000, promovabilitatea a fost de 84,16 la suta, anul trecut-81, 47 la suta. Niciodata in ultimii zece ani nu a trecut de 86,71 la suta (2002), dar nici nu coborase sub 76, 82 la suta (2003). Din pacate, judetul Prahova s-a clasat, de fiecare data, pe ultimele locuri.
Pentru situatia dezastruoasa din acest an exista, fara indoiala, numeroase explicatii, dar niciuna nu face de acceptat un asemenea rezultat.
De exemplu, nu s-au mai publicat pe Internet, cu luni de zile inainte, subiectele, ca urmare elevii constiinciosi nu le-au mai invatat „pe deasupra”, iar smecherii nu si-au mai facut cele mai diverse tipuri de copiute. Ministrul Educatiei sustine ca e primul an in care nu s-a copiat, dar nu spune mai nimic despre directorii de scoli, profesorii si elevii ajunsi dupa gratii pentru luare si dare de mita. Dreptate au si cei care sustin ca nemultumirile stiute ale profesorilor ar fi explodat intr-o … exigenta crescuta in notare si la fel aceia care sunt de parere ca noua formula de organizare a examenului, in care media se face doar din probele scrise- iar prostiile scrise, scrise raman si taxate in consecinta- a influentat rezultatele obtinute de candidati si procentul general de promovabilitate. Mai putini sunt aceia dispusi sa recunoasca faptul ca exista si profesori slab pregatiti- dovada notele de 2,3 si 4 obtinute de multi dintre acestia la examenele de titularizare, profesori indiferenti, profesori cu probleme de sanatate-inclusiv psihica etc etc care nu au ce sa caute in invatamant, dar care continua sa fie la catedra, cu consecinte care ii afecteaza direct si pe elevi, si pe cadrele didactice care isi onoreaza responsabilitatile. Fara a intra in amanunte, mai trebuie amintite, totusi, nebunia deselor schimbari din invatamant si incompetenta multora dintre aceia care ocupa functii in Ministerul Educatiei si care isi permit sa invarta pe degete destinul a milioane de elevi si credibilitatea sistemului educational.
Cum avem dubii ca in privinta acestor grave realitati – prezentate succint mai sus – s-ar putea schimba ceva in bine in perioada imediat urmatoare, credem mai degraba ca ar merita sa se mediteze mai mult in gasirea unor solutii astfel incat bacalaureatul sa se organizeze- poate chiar de anul viitor- distinct, pe grade diferite de dificultate, pentru diversele categorii de candidati care il sustin. Refuzam sa credem ca un ministru al Educatiei nu stie ca nivelul de pregatire al unui absolvent de liceu- fie el si ultimul admis si cu atat mai mult cel admis cu medie mare- nu poate fi acelasi cu nivelul unui candidat care nu a promovat examenul de capacitate dupa ce a terminat clasa a VIII-a, a ocupat apoi un loc intr-o scoala profesionala si, dupa trei ani, s-a inscris la liceu, la seral, ducandu-se la scoala din cand in cand si fiind cu gandul mai ales la serviciu- fiindca de acolo ia bani, ori la sugarul de acasa. Acest caz nu este deloc singular . Este, de exemplu cazul celor 30 de elevi de la Grupul Scolar de Arte si Meserii „Spiru Haret” din Ploiesti care au sustinut si nu au promovat exa menul de bacalaureat, desi aproape toti au obtinut note bune- unii chiar peste opt- la una sau doua dintre cele trei probe de examen si au „picat” la matematica- proba care triaza, in fiecare an, serios, candidatii. Un examen adaptat traseului educational pe care acesti elevi il parcurg ar schimba, in mod cert, situatia. In fapt, in principal, asemenea elevi se pregatesc pentru o meserie-iar tara aceasta are nevoie de buni meseriasi, iar diferentele sustinute pentru a ajunge la liceu sunt legate de disciplinele practice, nu de matematica sau romana, cum sunt testati la bacaluareat. Unii dintre ei dovedesc reale aptitudini profesionale si chiar sunt angajati. Completarea studiilor si o diploma de bacalaureat le sunt, fara indoiala, necesare. Dar pretentiile la examen fata de acesti elevi nu pot fi similare cu cele fata de absolventi de liceu care se pregatesc- la scoala, la meditatie, asta este o alta discutie- sa intre la facultate. Atat timp cat cei dintai nu frecventeaza cu seriozitate cursurile- si nu frecventeaza, cat nu sunt atenti la ore- si nu sunt, nu se pregatesc acasa- si nu se pregatesc, oricat de pregatit ar fi profesorul, oricate meditatii gratuite ar organiza acesta, oricat de implicat ar fi directorul scolii, situatia nu se poate schimba. Oricat de curios ar parea, sunt elevi care ajung la scoala profesionala si, apoi, prin rutele educationale trasate de onor minister, la liceu- fie el facut si la seral- care nu stiu sa scrie si sa citeasca ! Cum sa nu umple un asemenea elev cu „perle” lucrarea de bacalaureat ?! Am discutat pe aceasta tema cu directorul si cu directorul ajunct de la grupul scolar amintit – Elena Honciuc si Cristina Colotelo. Afectate, in mod real, de rezultatele obtinute de cei 48 de absolventi de liceu in prima sesiune.Unii dintre ei olimpici in diverse meserii, dovada buna specializare si implicare a cadrelor didactice care ii pregatesc.
De aici si convingerea interlocutoarelor noastre – venita de la cadre didactice cu experienta si cu specializari atat in domeniul practic cat si in cel pedagogic- ca pentru elevii a caror pregatire este axata pe domeniul profesional trebuie instituita o alta forma de bacalaureat decat pentru cei in cazul carora liceul este doar o etapa in formarea teoretica, ce va fi continuata in invatamantul superior. Altfel exista riscul ca “performanta” celui mai slab procent de promovabilitate din ultimul deceniu sa fie realizata cu brio si chiar depasita !
Luiza Radulescu Pintilie
