Rromii stau la umbra si cer ajutor social
Daca, saptamana trecuta, intr-unul dintre numerele ziarului nostru, scriam despre modul in care traiesc prahovenii din mediul rural, multi dintre acestia infruntand criza cu sapa-n spinare, in editia de astazi va vom prezenta situatia unora dintre aceia care traiesc in mediul urban.
Am ales orasul Mizil, avand in vedere ca in anii din urma asezarea era recunoscuta ca fiind polul saraciei.
Si nu a fost greu sa aflam ca traiul de zi cu zi constituie o problema, pentru multi localnici, iar a te imprumuta la rude, la cunoscuti, si la banci ramane singura alternativa pentru a face fata crizei. Acest lucru l-am retinut stand de vorba si cu cativa dintre locuitorii orasului, dar si cu primarul Emil Proscan. Acesta ne-a declarat ca, de fapt, dintre cei 17.000 de locuitori ai orasului, in momentul de fata, muncesc maximum 1.500, restul fiind copii, pensionari, dar si someri – in acest ultim caz, numarul lor nestiindu-se exact.
“Locurile de munca sunt, cu adevarat, o problema in orasul Mizil – ne-a mentionat primarul Emil Proscan. Pot sa va spun ca, in fiecare zi de luni a saptamanii, angajatii primariei imi aduc la cunostinta cazuri sociale extrem de grave. Dintre cei 60 de functionari, printr-o dispozitie scrisa, semnata de mine, 35 dintre ei, au obligatia de a merge vinerea, pe teren, in zone ale orasului care le-au fost repartizate, pentru a vedea cu ce probleme se confrunta locuitorii, iar la inceputul saptamanii, cele constatate imi sunt aduse la cunostinta, pe baza unui referat. Aceasta este modalitatea prin care am considerat ca trebuie sa fiu in permanenta informat despre ceea ce se intampla in oras.” Intrebandu-l cum isi duc traiul locuitorii orasului Mizil, primarul ne-a raspuns ca, din bun-simt, majoritatea cetatenilor isi traiesc saracia in tacere si discretie, in schimb, cei de etnie rroma sunt primii care „tipa”, vaitandu-se ce greu se descurca, dar, refuzand ofertele de munca atunci cand se ivesc. Poate si din aceasta cauza, in momentul de fata, la Primaria Mizil sunt inregistrate 800 de dosare pentru acordarea ajutorului social, cei mai multi beneficiari, de ordinul miilor, fiind tot cei din aceasta etnie, care au acasa cate 8-10 copii.
Vazand ca in tara si in localitatea natala nu mai au nicio sansa pentru a-si gasi de lucru, aproape 3000 de persoane lucreaza, acum, in strainatate, de unde trimit, lunar, bani, la familiile ramase in Mizil. “Din pacate, plecarile acestea la munca, peste hotare, au avut efecte nefaste. Multe familii s-au destramat, iar copiii – ramasi fie cu bunicii, fie cu alte rude – au acum probleme. Sunt adevarate drame!”
In afara chioscurilor si a magazinaselor care se zaresc mai pe la toate colturile strazilor, societatile mai mari care au rezistat crizei, mentinandu-si activitatea, inclusiv angajatii, se numara pe degete: fabrica de mezeluri; Relaxa si cateva societati care s-au desprins din aceasta, avand profil de fabricare a mobilei; fosta unitate militara MFA; doua fabrici de textile.
Exista, insa, vreo sansa de redresare a situatiei cu care se confrunta orasul Mizil, pe fondul efectelor negative ale crizei economico-financiare? “Cu siguranta, una dintre ele este infiintarea Parcului Industrial Mizil – ne-a declarat primarul. S-au trasat, deja, caile de acces pentru utilitati, iar acest lucru este un pas important pentru venirea primilor investitori, care vor fi din China.“ Totodata, o alta sansa s-a conturat, deja. Ca urmare a infratirii Mizilului cu o localitate din Olanda, in baza unui parteneriat, pe o suprafata de 12 hectare se vor amenaja sere de flori si legume, prima productie – inclusiv de lalele olandeze – urmand sa fie inregistrata anul acesta.
Nu in ultimul rand, tot in baza acestei infratiri, se doreste ca la liceul cu profil agricol din oras sa fie pregatiti si viitorii specialisti in constructia de sere, care ar constitui un profil unicat atat pe plan judetean, cat si national.
N.DUMITRESCU
