Ieri, jurnalistii din intrega lume au sarbatorit Ziua Libertatii Presei. Din pacate, aceasta zi a gasit mass-media din Romania intr-una dintre cele mai dificile perioade din ultimii 20 de ani. Efectele celebrei crize economico-financiare au facut ca, de la inceputul acestui an, in cazul unora dintre publicatiile centrale, cuvantul sa se topeasca definitiv pe pagina dusa la tipar, ziarele intrerupandu-si total aparitia pe piata. O lovitura extrem de puternica, fapt ce dovedeste ca orice domeniu, mai ales in aceste vremuri, poate deveni vulnerabil atunci cand stabilitatea financiara, la nivel national, este mereu in bataia vantului. Componenta esentiala a unei societati democratice, in ultimii ani, presa a fost obligata si ea sa se alinieze vremurilor.
Acum, informatia zboara ca gandul, facand ca, in cele mai multe cazuri, ceea ce s-a intamplat la primele ore ale diminetii, la pranz sa ia o intorsatura de 180 de grade, pana la lasarea serii nefiind excluse alte modificari. Si asta, deoarece lumea este intr-o continua miscare a evenimentelor, a declaratiilor, a interpretarilor, a aluziilor, a atacurilor, a loviturilor sub centura, a tot ceea ce ne inconjoara, nu de multe ori auzindu-se sintagma conform careia chiar presa este de vina pentru acest tavalug de schimbari (!?!).
Cu toate ca principalul rol al presei este acela de a lua atitudine, de a arata unde si de ce nu merge bine, din pacate, in ultima perioada, aceasta nu a mai avut ocazia sa consemneze si lucrurile ce fac dovada normalitatii vietii care ar trebui sa existe in Romania. Din nefericire, sirul evenimentelor cu impact negativ aproape ca nu mai are sfarsit, incat stai si te intrebi: pana cand?
Ca si in cazul medicinei, se spune ca in jurnalism, pentru a vedea lucrurile mai clar, n-ar trebui sa te implici emotial. Dar, cum sa nu te pui in locul unui alt om – asemenea unui actor care trebuie sa-si interpreteze cat mai natural rolul – cand vezi suferinta saraciei incrustata pe fata romanilor in aceste vremuri de criza ?
Incat iti vine sa-i intrebi pe guvernanti cand anume au de gand sa-si respecte promisiunile facute romanilor.
Presa, insa, mereu si-a luat libertatea de a spune, de a scrie despre aceasta realitate. Despre realitatea unei Romanii in care partidele ajunse la putere si-au luat, la randu-le, libertatea de a politiza orice. Atat de jos in sus, cat si de sus in jos. De a politiza scaune, functii, institutii, de a sacrifica oamenii tot de dragul libertatii politicii.
Si tocmai pentru ca libertatea presei trebuie sa existe, realitatea Romaniei intotdeauna va fi prezentata asa cum este ea acum: dura; cu dimineti care nu se stie ce prevestesc; cu mii de semne de intrebare carora nu li s-au gasit, inca, niciun raspuns; dar si cu sperante. Inclusiv cu speranta ca libertatea de a spune va fi un fapt consemnat ca atare pentru a fi schimbat ceva. In bine.
Nicoleta DUMITRESCU
