Sperante de primavara
Intr-o epoca a vitezei informatiilor si a evenimentelor care se succed de la o ora la alta, si oamenii sunt vizibil afectati. Sunt debusolati, sperantele sunt ingradite de nesiguranta zilei de maine. Sunt, intr-un cuvant, stresati.
Stres. Oare, cati dintre noi nu ne-am regasit in postura de persoana stresata? Stresata din cauza grijilor, a nesigurantei locului de munca, sau, din contra, in unele cazuri, chiar din cauza faptului ca unii dintre romani, ca sa faca fata greutatilor, au ales sa munceasca zi-lumina.
Ieri, privirea mi s-a oprit pe un interviu acordat de un profesor doctor universitar. Citind raspunsurile, mi‑au atras atentia urmatoarele fraze: “Stresul este prezent la toti oamenii. Singura solutie este sa ne transformam in plante si sa asteptam sa ni se inverzeasca frunzele. Este, insa, vorba despre relatia noastra cu mediul in care traim. Stresul este folosit deseori ca un ecran pentru a ne justifica si masca ignoranta. Cauza majora de stres in Romania este insa legata de dezordine si haos”.
Stand si analizand situatia din Romania, cam asa este. Intotdeauna dezordinea si haosul le pot afecta chiar si pe cele mai echilibrate persoane, care se pot lauda ca nu se enerveaza din orice nimic. Astazi, chiar si atunci cand mergi pe strada si ai vrea sa-ti limpezesti gandurile, nu e chip sa ai parte de putina liniste din cauza claxoanelor, a vorbitului tare la telefon, a agitatiei care te inconjoara.
Revin, insa, la solutia pe care o dadea profesorul universitar pentru a scapa de stres: sa ne transformam in plante si sa asteptam sa ni se inverzeasca frunzele. Cei care au cu adevarat o relatie aparte cu natura, cu copacii, cu firul de iarba ce rasare crud dupa ce se topeste zapada, pot spune ca odata cu venirea primaverii sunt mai plini de sperante. Pot sa-si imagineze, astfel, ca odata cu revenirea la viata a naturii, si sperantele lor de mai bine pot inmuguri.
Dar, cei care nu sunt obisnuiti cu asa ceva, ar avea totusi de unde sa se inspire. Exemple sunt destule. De pilda, politicienii! Sunt categoriile de persoane care mereu se adapteaza vremurilor si vremii, naturii. De exemplu, sunt categoriile de politicieni care iau pozitia ghiocelului – cu capul plecat intre umeri – care fac pe smeritii atunci cand, parca, vor sa-si puna cenusa in cap daca sunt descoperiti cu vreo minciuna. Politicienii gen salcie plangatoare – cei care vesnic se plang ca sunt asupriti, ca nu li se recunoaste adevarata valoare, inclusiv capacitatile intelectuale; gen mimoze – cei care imediat reactioneaza si se strang, ca intr-o adevarata carapace, atunci cand nu le convine ceva; gen pelin – vesnic amari, inclusiv la vorbe; gen cactusi – nu te poti atinge de ei; gen conifere – mereu tineri si pe pozitii, si lista poate continua.
Chiar daca sunt atat de multe exemple, cu siguranta multora dintre romani nu le-ar placea sa le copieze. Ar fi ca o haina care nu le-ar sta deloc bine, considerand-o ba prea stramta, ba prea larga. Prin urmare, obisnuindu-se, intr-un fel, cu dezordinea si haosul din Romania, acum, ca vine primavara, unii dintre ei incearca sa respire aerul curat, asteptand sa le inverzeasca frunzele transformate in sperante.
Nicoleta DUMITRESCU
