In ultimii ani au fost instituite o serie de modalitati prin care populatia poate sesiza orice fapte de coruptie sau abuz ale unor functionari publici, cunoscute fiind mai ales asa-numitele “linii verzi”. Si, totusi, desi nu pierd nicio ocazie sa-si exprime nemultumirile, cand e vorba sa le dea un caracter oficial, “avertizorii publici” – cum sunt numiti legal reclamantii – nu prea exista. Fie ca nu au incredere ca sesizarile lor vor fi luate in seama, fie si-au pierdut aceasta incredere dupa ce au constatat ca degeaba se “plang”, cert este ca oamenii se codesc in a reclama neregulile, abuzurile, sau ilegalitatile constatate. Parerile ploiestenilor pe care i-am intrebat asupra modalitatilor legale de a semnala diverse cazuri de coruptie inclina, mai degraba, catre pasivitate in acest subiect. Chiar daca unii dintre cei cu care am stat de vorba ne-au spus ca s-au confruntat ei insisi cu situatii de abuz, de tratament preferential sau chiar de mita, recunosc ca nu si-ar lua inima in dinti sa reclame. “Nu am avut asemenea initiative. Am vazut multe, pentru ca prin natura serviciului chiar vizitez multe institutii. Stiu, in linii mari, despre functionarea unei linii telefonice pentru astfel de reclamatii, dar nu m-am gandit niciodata sa o folosesc. Cred, insa, ca ar functiona mai bine daca nu ni s-ar cere datele personale. Pe mine lucrul acesta ma face sa dau inapoi”, ne-a declarat Ana Iordache, in varsta de 37 de ani, din Ploiesti. “Cred ca forma cea mai intalnita de coruptie este in sistemul medical, unde, pana la doctori, te ciugulesc de bani asistentele si infirmierele. Am dat si eu, in diverse situatii, mici «atentii», ca altfel asteptam mult si bine sa ma bage cineva in seama. Eu sunt convins ca obiceiurile acestea nu vor disparea niciodata. Nu m-a tentat insa sa reclam fapte de coruptie”, ne-a spus Horia M., in varsta de 42 de ani, din comuna Puchenii Mari. Unii recunosc chiar ca nu sunt prea descurcareti si pur si simplu nu pot oferi atentii. “Nu am dat nici macar o ciocolata, mi-e rusine mie sa fac asemenea gest. Am solicitat de exemplu, eliberarea unor avize de la diverse institutii, si cunosc sigur persoane care au depus cererile dupa mine dar le-au ridicat inaintea mea. De ce oare?! Dar oricum, eu nu am putut intra in acest «joc». Am asteptat pana mi-a venit randul si masina asta greoaie a birocratiei s-a pus in miscare de la sine. Nu am reclamat, dar cred ca pe viitor o voi face”, ne-a spus Romeo Anghelescu, in varsta de 51 de ani, din Ploiesti. Faptul ca sesizarile nu pot fi luate in considerare decat prin dezvaluirea identitatii ii determina pe multi dintre cei nemultumiti sa renunte a-si face cunoscute ofurile. De exemplu, pentru institutiile Ministerului Administratiei si Internelor, considerate cu grad ridicat de coruptie, este disponibila o linie telefonica gratuita a Directiei Generale Anticoruptie. In Prahova, institutia lucreaza prin Serviciul Judetean Anticoruptie. Faptul ca, potrivit site-ului oficial, aceasta institutie a rezolvat doar 10 cazuri penale de coruptie referitoare la Prahova, pe parcursul a patru ani, ne poate lasa sa intelegem fie ca nu prea a fost sesizata asupra unor fapte de coruptie, fie ca numai in cele zece cazuri a reusit sa ajunga la stadiul finalizarii. Iar cea din urma concluzie, daca este valabila, e clar de ce sunt putini aceia care au incredere sa-si prezinte nemultumirile. Sigur, nu este de neglijat nici faptul ca, din punct de vedere al multor romani, reclamantul, mai degraba este perceput mai putin ca un exemplu demn de urmat, fiind considerat nu de putine ori, nedemn de incredere, fiind asociat cu ideea de informator, tradator sau turnator.
Alex POLICALA
