Casa Socolescu (II)
Cel mai cunoscut dintre cei patru copii ai celei de-a doua generatii ploiestene a fost, fara indoiala, Ioan N.Socolescu. Nascut la Ploiesti in 1857, a copilarit in acest oras si a facut clasele primare la Scoala nr.1 de baieti. Din 1868 a trecut la Gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel” pe care l-a absolvit in 1873. Cum pe atunci nu exista un liceu la Ploiesti, a facut cursul superior la Bucuresti, unde si-a trecut si bacalaureatul la Facultatea de Stiinte. S-a inscris apoi la Scoala de Poduri si Sosele, devenind inginer diplomat in 1878. A urmat o lunga specializare la Paris si la Roma, la sfarsitul careia s-a intors in tara arhitect, cu o diploma obtinuta la sectia de arhitectura de la Ecole des Beaux Arts. Atunci, in 1883, pastrand numeroase si puternice legaturi cu orasul Ploiesti, s-a stabilit in Capitala, unde, peste cativa ani, si-a ridicat o frumoasa si solida casa, cu spatii de locuit la etaj si mansarda si cu spatii comerciale de inchiriat la parter. A inceput o prodigioasa cariera care avea sa-l faca cunoscut si apreciat in epoca. A proiectat mari si frumoase edificii publice, in stil clasic, interpretat personal, primarii, palate de justitie, catedrale, spitale, scoli si licee. Urmele muncii si talentului sau se vad si astazi, in special in Bucuresti, dar si la Craiova, Calarasi, Pitesti, Alexandria, Busteni si in alte orase. Este de asemenea, autorul unor remarcabile opere de arhitectura civila (locuinte si case de raport), unele lucrate pentru mari personalitati ca dr. C. Angelescu, Ciocardia, Ionescu Gion etc. La Ploiesti ne-a lasat, pe langa acea bijuterie arhitectonica disparuta la bombardamentul din 5 aprilie 1944, Liceul „Despina Doamna”, cavoul familiei Naumescu din cimitirul Viisoara si cateva locuinte particulare. Dar personalitatea lui Ioan N.Socolescu a cunoscut si alte dimensiuni. El a infiintat pe cheltuiala sa si a condus prima scoala de conductori arhitecti (1892), care se va transforma in Scoala Superioara de Arhitectura, unde avea sa predea si el ca profesor universitar. A initiat Societatea Arhitectilor Romani, al carei presedinte a fost intre anii 1901-1904. A fondat si a condus „Analele Arhitecturii” cea mai veche publicatie cu acest profil din tara noastra. A pledat, in paginile acestei reviste ca si in alte organe de presa, in conferinte sau in interventii oficiale, pentru salvarea si renovarea monumentelor istorice. Pentru nepotul sau Toma, ramas orfan la varsta de 13 ani, a fost un sustinator si un mentor. Nu a cautat insa sa-l influenteze, ci doar l-a ajutat sa-si gaseasca un drum propriu in arta. Acest lucru este vizibil in aspectul casei G. Gogalniceanu, ridicata inainte de primul razboi mondial de ambii arhitecti, unde se armonizeaza perfect elemente ale celor doua stiluri, unul adult, altul in formare. Din intreaga familie, rolul cel mai important in devenirea personajului materialului nostru, l-a jucat chiar tatal sau, desi soarta i-a lasat sa fie atat de putin timp impreuna. Toma N.Socolescu (1848-1897) a fost mare personalitate ploiesteana, care a adunat o serie de calitati, energie, putere de munca, o buna cunoastere a meseriei, corectitudine, mult, foarte mult talent ca si constiinta propriei sale valori. Era fiul cel mai mare al lui Nicolae Socolescu si cu el parintii aduceau in familie un nou nume de botez, ceilalti copii primind, asa cum am vazut, numele unor inaintasi. A copilarit in casa parinteasca din mahalaua Sf. Spiridon si a facut clasele primare probabil la Scoala nr.2 de baieti care, pe atunci, se gasea pe Calea Campinii. Cum, la vremea aceea in Ploiesti nu exista niciun fel de invatamant public secundar, a trebuit sa mearga la Bucuresti pentru clasele liceale. Dupa terminarea lor, s-a inscris la Universitate, la Facultatea de Stiinte, unde marele nostru arhitect Alexandru Orascu – cel care a proiectat Liceul Vechi din Ploiesti – preda matematici, dar si arhitectura, astfel ca, dupa 1870, s-a intors ca arhitect in orasul natal. Mult mai tarziu, in iarna anului 1893, cand a considerat ca situatia materiala ii permite, a intreprins o lunga calatorie de studii in Franta si Italia. Plecat la 6 decembrie, seara, a stat la Paris aproape doua saptamani, vizitand toate monumentele importante si acelasi lucru l-a facut, in popasuri mai scurte, la Marsilia, Nisa, Genova, Roma, Neapole, Pompei si Venetia. Calatoria, terminata la jumatatea lunii ianuarie 1893, desi facuta la sfarsitul vietii, a contribuit la desavarsirea formatiei sale artistice, lucru vizibil, in ultimele sale lucrari.
Paul D.POPESCU
