Emilia Comisel (I)
Ne-am permis sa intrerupem evocarea generala a “despinistelor” pentru a o prezenta pe Emilia Comisel – poate cea mai notorie dintre toate – cu ocazia implinirii a 97 de ani de la nastere.
Emilia Comisel este o mare personalitate culturala a zilelor noastre. Firesc, deci, s-a scris mult despre ea si, desigur se va mai scrie. Tot asa de firesc a fost ca si in Ziarul “Prahova” sa apara, in mai multe randuri, materiale consacrate ei, ultimul fiind un amplu medalion jubiliar publicat, cu doi ani in urma, de prof. dr. Alexandru Badulescu, la implinirea a 95 de ani.
Cu toate acestea, am socotit ca o astfel de femeie nu poate lipsi din galeria pe care aceasta rubrica o promoveaza. Provenea dintr-o familie de invatatori cu reale insusiri muzicale pe care a stiut sa le valorifice pe deplin. Tatal ei – Gheorghe Comisel, nascut pe la 1886 se ridicase dintr-un sat Izvoare – de pe Valea Teleajenului. In 1907, termina Scoala normala, luandu-si diploma de invatator si, dupa un an, in care isi satisfacuse stagiul militar, intra in invatamant. Foarte curand, pasiunea pentru muzica, talentul de dirijor i-au devenit foarte cunoscute.
Manifestandu-se, pe deplin, in comuna natala, talentul si pasiunea sa pentru muzica au simtit nevoia unui cadru mai larg de manifestare. S-a straduit sa se mute la Ploiesti, lucru foarte greu, pentru ca, pe atunci invatatorii nu aveau dreptul sa predea decat in scolile rurale. A reusit fie ca detasat, fie ca subrevizor scolar de plasa, fie predand la o scoala mixta unde s-a titularizat si care se va transforma in perioada interbelica in Scoala primara de baieti nr.13. Aici, la Ploiesti, a putut sa stabileasca un strans contact cu muzicienii locali (profesori sau amatori) sa audieze concerte, dar si sa mearga des in Bucuresti, unde sa asiste la nenumarate manifestari artistice si chiar la unele lectii la Conservator. In 1928, cand marele compozitor si critic muzical Constantin Brailoiu va infiinta Academia de Muzica bisericeasca, se va gasi intre primii studenti. Timp de patru ani, cand obtinand concedii de studii, cand scutiri de frecventa, cand suplinit de sotia sa, a urmat cursurile si-a trecut examenele, a obtinut licenta si titlul de profesor. Avea sa pastreze o deosebita admiratie si respect acestui mare profesor (cu sapte ani mai tanar decat el), pe care le va transmite si familiei sale.
A devenit unul dintre cei mai cunoscuti dirijori ai Prahovei. Avea un excelent cor ceremonial si a condus, mai bine de doua decenii, corul invatatorilor prahoveni, cu care a dat numeroase concerte, in tara, la radio si chiar peste hotare (Brno-Moravia).
Gheorghe Comisel a avut sase copii, pe care i-a crescut bine,facandu-le si o frumoasa cultura muzicala, dar numai doi dintre ei s-au realizat in acest domeniu. Este vorba de Florin Victor Comisel (1922-1985), compozitor si dirijor cunoscut si, de sora lui, cu noua ani mai mare.
Emilia Comisel s-a nascut la Ploiesti, la 28 februarie 1913. Dragostea ei pentru muzica a mostenit-o de la parintii ei Maria si Gheorghe Comisel, care, raspunzand dorintei ei, a inceput s-o pregateasca de mica in acest domeniu, incat inca din clasele primare avea cunostinte pe care alti copii nu le aveau.
Terminand clasele primare, a fost admisa la Scoala secundara de gradul II “Despina Doamna”, prestigioasa institutie, devenita, in 1928, Liceul de fete “Despina Doamna” Ploiesti. Cuminte, inteligenta, sarguincioasa, si-a pus aici bazele unei frumoase culturi generale.
Dar anii de liceu au fost ani la fel de productivi si in ceea ce priveste pregatirea muzicala. A mai apucat-o in scoala pe celebra profesoara (maestra) Sidonia Hogas, fiica marelui scriitor moldovean Calistrat Hogas, stralucita absolventa a Conservatorului din Iasi si cu perfectionari peste hotare. Era o femeie capabila sa dea o orientare precisa in domeniul teoriei muzicale, mai ales unui copil care avea deja insusite notiunile de baza. Din pacate, in 1924, ea se va detasa in orasul natal, Piatra Neamt, unde, doi ani mai tarziu, se va titulariza si-si va sfarsi cariera didactica.
Plecand insa de la “Despina Doamna” a lasat o adevarata traditie de respect pentru obiectul muzica din partea elevelor si o mare dorinta de cultivare a talentelor. In locul ei a venit, mai intai ca suplinitoare, apoi ca titulara, Elena Priboi (ulterior casatorita Stefanescu). Era o proaspata absolventa a Conservatorului din Bucuresti capabila sa transmita elevelor sale nu numai serioase cunostinte de teorie muzicala ci si elemente de istoria muzicii si estetica si, mai ales, sa le invete sa cante.
Ea a preluat si excelentul cor al Sidoniei Hogas, incantand spectatorii, dar si pe coriste cu piesele muzicale pe care le pregatea, atat din creatia marilor compozitori ai lumii, cat si prelucrari din folclor. In special, festivalul traditional de 9 martie, atragea in fiecare an, intregul oras.
Din pacate, dupa terminarea gimnaziului, familia, incercand sa-i ofere o profesie mai practica, o inscrie in cursul superior la Liceul Comercial de fete (1928-1933). Dar optiunea ei pentru viitor era ferma si dupa absolvirea liceului, se indreapta spre Conservator, spre muzica, deci.
Paul D.POPESCU
