Candidaturi la gramada, ca la rugby
In jocul acela englezesc, avand aceleasi radacini ca si fotbalul (sper sa nu ma insel), dar diferit prin regulament si minge, care e ovala ca o pepenoaica, numit rugby, e un moment care ma amuza teribil. El e dictat de arbitru si reprezinta o pedeapsa. Jucatorii isi vara capetele, in pozitie aplecata, intre picioarele cracanate ale altor jucatori din aceeasi echipa si se pun pe impins, formand o imbulzeala organizata. Cealalta echipa purcede la fel. Avem imaginea a doua gramezi de funduri care se contreaza vartos. Zic de funduri pentru ca doar bucile inchilotate ale acestor luptatori se vad, capetele fiind adapostite intre picioarele confratilor. Care pulpe si funduri imping mai cu spor, dand indarat echipa adversa, au castig de balon. In PSD si PNL, ambele partide din opozitie, se petrec in aceasta perioada mari pregatiri pentru alegeri prin votul la gramada. Ca la rugby. Fiecare lider isi alege jucatorii cei mai vanjosi, cei mai tari la punga si la influenta, si intra la bataie. In acest fel, un lider cu sanse mai mici sau care ar putea primi o sanctiune pentru prestatii care au lasat de dorit, pitit intre picioarele celorlalti, nu mai e atat de vizibil. Se voteaza gramada. In PSD, Mircea Geoana are destule motive sa se teama si inghite fara cracnire mesajele trimise din Ferentari de asociatul intru gramada Vaghelie. Isi baga Vanghelie in presedinte ce are el mai pretios, din punct de vedere intelectual, fireste, isi baga. Geoana se face ca nu igneste. Politica mare, politicieni de calibru, pregatiti mereu sa lupte de la egal la egal cu Riti, Piti, Nuti, EBA. Oricum sunt convins ca din tribuna, de sus, Zeus rade de se tine cu mainile de burta. Mai putin vesel a fost Ion Iliescu, batranul fondator atragand atentia ca prin alegerile la gramada partidul ar putea, vorba lui Vanghelie, sa se duca dracului, adica sa se faca bucatele.
Jocul englezesc la gramada bantuie si prin batatura liberala. In mod cu totul inexplicabil, sustinatorul acestei anomalii elective este chiar Crin Antonescu. Parerea mea este ca actualul presedinte, abandonat cu totul de partid la alegerile prezidentiale si care si-a facut singur-singurel un scor de invidiat, poate fi reales si daca isi anunta doar candidatura si pleaca in Brazilia sau la Tulcea in timpul votului. Nu cred ca liberalii sunt idioti renuntand sa valorifice potentialul uman si politic al lui Crin Antonescu. Si atunci ce l-a apucat pe fostul candidat la presedintia tarii sa opteze pentru anomalia alegerilor la gramada? Crede ca va suplini, croindu-si pe criterii personale echipa, lipsa echipei din campania prezidentialelor? Fals. Umbla dupa reteta lui Basescu, lider al PD-L, inconjurat de vasali dispusi in orice clipa sa-i linga picioarele, sa-i incheie slitul daca, venind la la privata, a uitat sa-si traga fermoarul? Ne amintim scena aceea cu un primar care freca, invelit in tricolor, nadragii prezidentiali care facusera cunostinta cu noroiul. Nu-l vad pe Crin Antonescu astfel si cu atat mai aiurea mi se pare optiunea pentru votul la gramada in congresul liberalilor din martie. Pe Geoana il inteleg. Tremura ginsii pe el ca ar putea cadea de la inaltimea scaunului pe care au sezut Iliescu si Nastase, ajungand un simplu membru de partid. Dar Antonescu? Sa-l fi apucat brusc pasiunea pentru jocul cu balonul oval, ala in care capetele se pitesc sub funduri? El are – cel putin asa mi s-a parut pana acum – un cap care nu trebuie ascuns sub fundul nimanui.
Lucian AVRAMESCU
