Romanii celebreaza, astazi, “Dragobetele” – Sarbatoarea Dragostei in traditia populara, echivalenta a zilei de Valentine’s Day. In legendele romanesti, Dragobete este prezentat ca un zeu al dragostei si al bunei dispozitii, protector si mesager al iubirii, la fel ca si Eros sau Cupidon – zeii din mitologiile greaca si, respectiv, romana. O alta traditie spune ca acesta era fiul Babei Dochia si primul vestitor al primaverii. Potrivit credintei populare, pe 24 februarie – data care, in calendarul ortodox corespunde cu Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul – barbatii nu trebuie sa supere femeile, pentru a le merge bine in tot restul anului. Stramosii erau convinsi ca aceia care participa la sarbatoare sunt feriti de boli si ca aceasta aduce belsug celor gospodari. Tinerii, la randul lor, erau veseli si respectau sarbatoarea, pentru a fi indragostiti tot anul. Daca de Dragobete, o tanara nu intalneste niciun baiat, se spune ca nicio persoana de sex opus nu va nutri sentimente de dragoste pentru ea tot anul. Fiind vorba despre o sarbatoare a iubirii si a bucuriei, in aceasta zi nu se coase, nu se lucreaza la camp, dar se face curatenie generala in casa. De Dragobete, fetele se intorc in sat alergand (obicei numit „zburatorit”), fiind urmarite de baietii carora le sunt dragi. Daca acestia le prind din urma si se intampla ca si fetele sa ii placa pe baieti, ele ii saruta in vazul tuturor. Sarutul dat in aceasta zi semnifica logodna celor doi pentru un an sau pentru o perioada mai indelungata. Satele rasunau, odinioara, de veselia tinerilor, acestia obisnuind sa strige: “Dragobetele saruta fetele”. De asemenea, fetele strangeau, seara, zapada netopita, numita “zapada zanelor”, ce era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru descantece de dragoste.
