De aproximativ un an, executivul central se tot plange de greaua mostenire lasata de guvernarea anterioara, de criza mondiala etc. Ca sa nu ramana mai prejos, si executivul campinean actual se plange ca are de gestionat greaua mostenire reprezentata de fosta Companie de Apa (CPGC, pe numele ei de odinioara al carei sediu apare in fotografie), a carei lichidare se dovedeste a fi extrem de anevoioasa, in conditiile in care aceasta operatiune juridico-economica necesita sume mari de bani, care greveaza sensibil bugetul municipiului. Fosta CPGC, al carei actionar unic era Consiliul Local, a fost sacrificata, la 1 februarie 2008, pe altarul reabilitarii cu fonduri europene a retelei de apa si canal (inclusiv modernizarea statiilor de epurare), capitol la care Campina este in dificultate. Deoarece pentru toata aceasta investitie uriasa era nevoie de peste trei milioane de euro, municipalitatea a acceptat sa adere, la sfarsitul anului 2007, la operatorul judetean Hidro Prahova SA, agreat de Uniunea Europeana, iar la 1 februarie 2008, Hidro Prahova a preluat toate serviciile publice de apa si canal. Lichidatorul CPGC desemnat de administratia locala, Paul Tifigiu, a atentionat consilierii municipali, inca din ianuarie 2009, ca societatea in curs de lichidare a ramas cu datorii de 1,876 miliarde lei vechi, din care 475 milioane numai catre firma care a asigurat paza. Se pare ca la CPGC s-au facut, in ultimii ani ai companiei, cheltuieli exagerate, printre acestea numarandu-se premierile managerilor. De altfel, acest lucru a fost evidentiat si intr-un raport al Curtii de Conturi, inspectorii acesteia mentionand ca “s-au platit nejustificat directorilor generali din perioada 2003 – 2006 prime de 40.545 de lei, ca urmare a luarii in calcul la stabilirea indicatorilor de performanta a altor date decat cele raportate la DGFP prin darile de seama contabile”. In februarie 2009, Consiliul Local a aprobat alocarea sumei de 192.736 de lei pentru acoperirea datoriilor CPGC, suma ce se va dovedi insuficienta. O alta problema delicata generata de “greaua mostenire” este cea a cotei de dezvoltare, care reprezinta 8% din tariful de apa-canal, si care trebuia folosita pentru investitii pe domeniul public. Municipalitatea acuza faptul ca sumele investite in acest scop ar fi trebuit sa fie mai mari. S-a ajuns si in instanta pe aceasta tema, procesul fiind pe rol. Si de parca n-ar fi fost de ajuns ca toate aceste cheltuieli cu lichidarea CPGC au impins nemultumirea edililor la cote maxime, recent, Paul Tifigiu a atentionat legislativul local despre faptul ca administratia campineana trebuie sa achite unor fosti salariati ai CPGC suma de 278.373 de lei, deoarece acestia au castigat procesul pe care l-au intentat CPGC, care a refuzat sa le plateasca disponibilizatilor zece salarii nete pe economie, conform prevederilor contractului colectiv de munca. La suma efectiva de plata catre fostii salariati ai CPGC se adauga indexarea cu indicele de inflatie si impozitul catre bugetul de stat, ceea ce face ca datoria finala sa se ridice la aproape 300.000 lei.
Adrian BRAD
