Croitorii supravietuiesc punand petice hainelor vechi
Atelierele de croitorie au avut o perioada destul de buna de cand s-a dat startul la criza, deoarece multe persoane nu mai au bani sa isi achizitioneze haine din magazine, preferand sa isi faca pe comanda. Chiar si ploiestencele cochete, dar afectate si ele de criza, nu isi mai innoiesc garderoba de iarna de la magazin, ci apeleaza la serviciile unei croitorese. Cele mai multe solicitari sunt din partea femeilor care vor sa isi faca un palton pe comanda, o fusta, un costum sau vor sa isi mai ajusteze rochiile, paltoanele ori costumele deja avute. „In fiecare luna avem destul de multe cereri. Lumea vine la noi pentru ca hainele sunt la un pret mai rezonabil, isi pot alege materialul din care acestea sa fie confectionate si modelul, in plus sunt realizate exact pe masurile fiecarei persoane. De exemplu, in luna octombrie am avut aproximativ 80 de comenzi”, ne-a precizat Geta Tanase, angajata unei croitorii pentru femei din zona Halelor Centrale.
„Am venit la croitorie sa dau comanda de un palton pentru ca aici hainele sunt sub pretul celor din magazin, de mai buna calitate si mi se ofera posibilitatea sa aleg ce material doresc, precum culoarea si lungimea fustei sau a paltonului. Pensiile sunt mici si nu ne mai permitem sa ne cumparam din magazine. Am mai venit aici si pentru modificat diferite haine pentru ca omul se mai ingrasa, mai slabeste si nu ma indur sa le arunc”, ne-a precizat Anastasia Gheorghe, pe care am intalnit-o intr-o croitorie din Ploiesti.
Totusi, sunt si croitori care considera ca numarul celor care le trec pragul a mai scazut fata de anul trecut. „Numarul celor care apeleaza la serviciile noastre a mai scazut fata de aceeasi perioada a anului trecut, insa nu cu mult fata de cum se intampla in alte meserii, ci cu 5-6 la suta. Oricum, profitul nu mai poate fi considerat un castig, ci o sursa de supravietuire. Oamenii vin pentru diverse reparatii la imbracaminte sau pentru a da o comanda, deoarece astfel isi pot realiza haine exact pe masurile lor. Sunt persoane pe care ii pot numi clienti vechi ai mei, care vin aici de mai multi ani si care prefera intotdeauna sa isi faca haine pe comanda, decat sa alerge prin tot orasul in cautarea uneia potrivite”, ne-a precizat Ion Onu, croitor in Ploiesti de 35 de ani.
Exista totusi croitorii in care abia daca mai trec pragul 2-3 persoane pe zi, iar acestea au de modificat haine, de pus vreun petic sau de schimbat un fermoar. „Oamenii nu mai vin sa isi dea comanda pentru ca nu au bani. Chiar daca preturile sunt sub cele din magazin, oricum nu‑si mai permit. Daca mai primesc 6-7 comenzi de costume pe luna! Am mai avut totusi noroc cu politia comunitara, care a facut la mine un numar mai mare de costume pentru agenti, insa in rest tot mai putini sunt clientii. Din pacate, platesc pentru acest spatiu si o chirie de 20 de milioane lei vechi pe luna si cu greu fac fata. Se mai intampla sa intarzii o luna, apoi urmatoarea trebuie sa dau dublu, e greu… Insa meseria asta o stiu de la 14 ani, altceva nu am invatat si nu am cum sa renunt, pentru ca nu m-ar mai angaja nimeni la cei 56 de ani. Cat de cat imi mai scot o paine, desi este amara! Mai veneau diverse persoane la mine sa le angajez ca au ramas fara un loc de munca, insa cum pot eu sa fac angajari daca nu am comenzi?! As fi facut daca mergea treaba. Foarte multi clienti vin pentru un petic, sa le schimb un fermoar si, in general, imi dau cat au. Nu le impun eu un pret pentru ca majoritatea sunt pensionari, se vaita ca au pensii mici si mi se face mila. Pe vremuri era altfel. Aveam comenzi multe, am realizat si costumele pentru lotul olimpic in anul 1992, pentru angajatii de la aeroport… Meserie stiu, dar n-am de lucru. Norocul meu este ca am un fiu in America si care ma mai ajuta, precum si cel care este in tara”, ne-a precizat Nicolae S., croitor in Ploiesti.
Anemary GRIGORE
