Mistuiti de iubirea de popor, politicienii
Ciclic, din patru in patru ani la alegerile parlamentare, din cinci in cinci ani la cele prezidentiale, iubirea de patrie si popor, pastrata la hibernare, invie instantaneu. Mistuitor, jarul patriotic face sa sfaraie toate gratarele cu mici electorali, incinge discursurile rostite inalt, cu acolade de curcubeu, de pe toate scenele. Poporul,”boborul”, uitat atata amar de vreme iese din congelatorul cu relicve si e chemat sa fie alintat in vorba, mangaiat pe crestet, pupat in piete prin reprezentanti expresivi, fetite cu fundite si batranele dospite in saracie. Interesul national da la o parte interesul personal al politicianului, pus in siguranta in banci sau in vile pe numele soacrei, si defileaza cu pieptul bombat pe bulevarde.
Fara voi, zice un candidat cu poza in toate afisele patriei, presedinte in exercitiu totodata, fara sfortarea mea de zi si de noapte de a va face sa traiti bine, din ce in ce mai bine, maine, poimaine si peste doua decenii, viata mea n-ar avea niciun sens. Spriturile ar fi salcii, lautarii ar canta fals, iar ospatarii – specie oricum deficitara la noi, spre deosebire de nemernicii de ziaristi, gaozari si rai, care se inmultesc asemeni ciupercilor – ti-ar turna otet in limonada si limonada in vin. Sa traiti bineeee! Maine, poimaine si peste o suta de ani. De ce nu insa si azi? Niciodata politicienii nu ne fac sa traim bine azi, tinand mereu in fata, la distanta de o zi, promisa tava cu sarmale si sarailii. Dupa acest miros ne ducem inainte, narcotizati si plini de nadejde ca masa cu bucate se va opri odata din fuga ei spre viitor si o s-o prindem din urma. Romanii, poporul, interesul national, jertfa de sine a politicianului care asuda o luna, doua si dupa aia isi trage sufletul cinci ani, inconjurat de argati si iubire, iarta un jertfelnic tablou.
Vom face poduri, vom inaugura sosele, mii de kilometri de autostrazi ca niste curele late (de aici si folcloricul „pusca si cureaua lata” care maresc voiniceste faptura cam rezumata a unui fost premier mereu actual) se vor desfasura la picioarele rotunde ale limuzinelor voastre care nu se vor mai schilodi in gropi. Veti face agroturism cu avionul pana in cele mai pitoresti catune, iar teleschiurile va vor imbia la slalomuri acrobatice chiar si vara si mai ales in zonele in care n-a nins niciodata. Pe deasupra Bucurestilor va trece prezidential autostrada neterminata si mai ales neinceputa intr-un mandat fisurat de primar general care s-a facut, impotriva cuvantului dat ieri, „cantidat”. Fiecare familie tanara va primi o casa noua, iar in prima casa in care se va instala va putea trece imediat la procesul de productie al primei serii de copii. Cei care au deja case vor primi cate zece, douazeci sau chiar treizeci de mii de euro de cheltuiala pentru o excursie, pentru un drog usor, fiindca noi, nu-i asa, politicienii ne gandim non-stop la viitorul si fericirea voastra. Votati-ne, puneti stampila pe noi si fiti cu bagare de seama sa n-o nimeriti din gresala in chenarul nenorocitilor de adversari politici, nepatrioti, nemistuiti de interesul national, la cheremul grupurilor mafiote de interese. Da, sigur, intrebarea e legitima, avem fireste si noi grupuri de interese, dar ele nu sunt mafiote. Sunt grupuri de interese patriotice. Pai cum se face ca unul care era mafiot ieri a devenit peste noapte patriot? A devenit, sigur ca a devenit. Va amintiti biblicele pilde si iluminari. Petru, pescar si cam certat cu bunele maniere, a fost brusc iluminat de credinta in Iisus si s-a facut sfant. Iata, acesti jefuitori ai avutului public, putred de bogati, certati si cercetati de deneauri au ales calea Domnului, adica a mea, si iata-i scrobiti, cu mai multe stele si merite patriotice pe umeri. Veniti la Mine si bogatiile voastre nu numai ca vor ramane neatinse, dar se vor si inmulti.
In numele patriei si poporului, politica alearga cu elicopterul si limuzina pe toate drumurile framantatei noastre geografii. Stindarde simbol – portocalii, rosii, galbene si de alte expresive culori – insotesc alaiuri de masini de parca ar merge la mari nunti imparatesti. De pe margini de ulita, cate o baba cu broboada tinuta la gura pentru a-si ascunde uimirea, se trezeste curtata cu un stegulet, iar maine, daca va promite sa voteze cum trebuie, va primi si rasplata unui litru de ulei si a unei pungi cu malai. Tine-le Doamne obiceiurile, se roaga batrana, care n-a mai fost curtata astfel de cand, vrajita, si-a daruit prima feciorie.
De atata iures patriotic, cine sa mai aiba timp sa se uite pe cer sa vada si sa auda cardurile pasarilor calatoare care se duc spre tarmuri calde, dar se intorc tot aici unde isi depun in cuiburi ouale lor din aur alb si-si scot puii pe plaurii cu nuferi mioritici. Ma gandesc daca nu cumva garlita si cormoranul si randunica si prepelita sunt, prin statornica lor grija de a reveni aici si de a munci, tot aici, la perpetuarea speciilor lor, mai patriotice – cu modestie – decat galagiosii nostri politicieni.
Lucian AVRAMESCU
