Profesoarele de la “Despina Doamna” (I)
Asa cum este usor de inteles, rezultatele unei scoli, succesul unui proces de invatamant depind in mare masura de calitatea si de eforturile cadrelor didactice.
La inceputul activitatii ei, scoala secundara a avut doar trei cadre didactice (directoare, secretara-pedagoga si maestra de lucru) proprii si acelea angajate si platite de Sectiunea locala a Societatii pentru invatatura poporului roman.
Restul orelor erau predate, gratuit, de catre profesorii de la gimnaziul “Sfintii Petru si Pavel”, aceasta fiind si conditia cu care Ministerul aprobase infiintarea unitatii. Astfel, in primii ani au predat aici: I.I. Romanescu (limba romana), Maria Parfani – directoarea (limba franceza), Zaharia Antimescu (limba germana), Constantin Ienescu (istoria si geografia), N. Crapellianu (matematica), N.I. Micescu (stiintele naturale), religiunea (diacon N. Ionescu), Iosif Wallenstein (desen si caligrafie), E. Paraschivescu (muzica instrumentala), maestra Maria Corvin (lucru de mana). Desi erau cadrele didactice cele mai bine pregatite de care dispunea orasul la acea data, acestea, avand multe alte sarcini, se mai inregistrau destule absente sau intarzieri de la ore. Situatia nu s-a schimbat nici cand Sectiunea a inceput sa dea mici diurne acestor profesori asociati. Cum programe scolare nu existau (decat niste improvizari ale Sectiunii), predau cam ceea ce credeau ei, in general simplificand programele de la gimnaziu. Exigenta fata de eleve era foarte scazuta.
In anul scolar 1876-1877, scoala a functionat cu 9 profesori, 7 barbati si 2 femei, iar in anul scolar urmator, cand s-a adaugat si clasa a IV-a, numarul lor s-a ridicat la 14, dintre care 10 barbati si 4 femei.
Lucrurile s-au schimbat in 1886 cand scoala a fost preluata de stat. Asa cum spuneam,Ministerul platea salariile intregului personal al scolii, dar tot el il numea. Desigur, prefera mai mult femeile si daca aveau 2-3 ani de facultate si treceau un examen de ocupare a postului erau numite titulare. Altele, care nu indeplineau aceste conditii, erau numite suplinitoare. In cazul in care nu se gasea nicio femeie pentru ocuparea unui post, se angaja un barbat, dar, cu exceptia profesorului de religie, acesta nu era titular. In 1889, darea de seama statistica indica 11 profesori, dintre care niciunul nu era definitiv, trei erau titulari provizoriu si 8 suplinitori. In toamna lui 1915, se inregistrau 14 cadre didactice, 13 profesoare si un profesor. La acea data, deja nu mai erau in scoala decat profesoare licentiate.
Sa ne oprim asupra primelor cadre didactice ale scolii care au functionat din 1887. Era Elisa Muresianu, directoarea, profesoara de limba germana si lucru de mana, Maria Panaitescu, profesoara suplinitoare pentru matematica si stiintele fizico-naturale, Zoe Sontu, profesoara titulara cu titlu provizoriu de geografie, urmand sa predea si limba romana si istoria pana la completarea scolii. Mai erau Alexandrina Stefanescu-Pribeag, suplinitoare la limba franceza, Ecaterina Ghirgiu, maestra suplinitoare de desen si caligrafie, Athanasie Verzeanu – de la liceul de baieti, suplinitor la muzica si diaconul N. Ionescu suplinitor la religie.
Acesta a fost corpul profesoral in primii ani, 1888-1890. Dupa completarea scolii apar si cateva nume noi alaturi sau in locul unora din cele de mai sus. Amintim astfel pe Eufrosina Homoraceanu, profesoara de istorie, despre care am mai vorbit si care va fi si directoare, in ultimii opt ani si jumatate ai carierei sale (aprilie 1901-octombrie 1909). Ea va fi prima profesoara a scolii cu definitivare in invatamant.
In 1914, scoala avea urmatoarea incadrare: Paulina Bratescu, casatorita Brailoiu era profesoara de geografie si directoare. Locuia in scoala si era o personalitate recunoscuta in lumea stiintifica si didactica si in cea locala. Elisa Sarosi era o excelenta profesoara de limba romana la clasele mai mari si una dintre cele mai bune diriginte pe care le-a avut scoala. Mama autorului, care a avut-o profesoara si diriginta nu putea uita lectiile ei pedagogic construite, calde, pledoarii convingatoare pentru limba si literature romana, ca si modelul de moralitate, bun simt, corectitudine pe care le-a oferit. Ecaterina Tetrat preda si ea romana la clasele mici si instructiune civica.
Franceza era predata de Maria Spiru Paul iar germana – de Maria Manasian. Ambele erau dascalite excelente, ultima si de o rara exigenta. Mama autorului acestor randuri, care i-a fost eleva, dupa cinci ani de studiu cu ea a ajuns sa vorbeasca destul de fluent nemteste, astfel ca, in anii 1916-1918, s-a putut face interpreta comunei Cosmina, unde lucra, pe langa ocupantii germani. Istoria era predata de Lucretia Apolodor, o buna si inimoasa profesoara, care o inlocuise pe Eufrosina Homoraceanu la pensionarea acesteia. Partea stiintifica o reprezentau Maria Postelnicescu care preda matematica si Maria Panaitescu care preda stiintele naturale si fizico-chimice.
Dexteritatile erau predate de Febronia Dimitriu (desen si caligrafie), neuitata Sidonia Hogas (muzica), Maria Alexiu (lucru) si Aurelia Eremia (gospodaria). Educatia fizica, gimnastica nu exista decat in planul de invatamant al liceelor (de baieti). Singurul profesor barbat era Ioan Andrei, care va preda multi ani, pe vremea aceea femeile neavand dreptul sa urmeze facultatea de teologie. Se mai adauga personalul auxiliar: Elena Paraschivescu, secretara si Maria Apostolescu, supraveghetoare de ordine.
In anul scolar urmator, ultimul inainte de razboi, incadrarea scolii a fost aproape aceeasi. Schimbare avem numai la “gospodarie”, in locul Aureliei Eremia venind Aspasia Keladino. A aparut insa o noua disciplina in planul de invatamant, gimnastica, pe care o predau doua maestre (Virginia Mirea si Gabriela Costescu).
In timpul primului razboi mondial si al ocupatiei germane cele 4-5 profesoare ramase in Ploiesti, in frunte cu inimoasa directoare Paulina Brailoiu, au facut eforturi uriase pentru a asigura continuitatea functionarii cursurilor.
Paul D. POPESCU
