Viata ca un scenariu
Luiza RADULESCU-PINTILIE
A doua suspendare pentru Traian Basescu. Un guvern cu demisia la purtator. Adrian Nastase in locul Robertei Anastase. Fosti ministri social-democrati, asteptati sa sara in barcile care sa nu fi intrat inca la apa. Sefi de deconcentrate care nu stiu daca mai prind ziua de maine pe acelasi scaun. “Divorturi” in partide, iubiri declarate ad-hoc. O coalitie sparta in bucati si altele gata-gata sa se nasca din cioburi mai vechi. Speculatii privind confruntarile din apropiatele tururi electorale. Viata politica romaneasca trece din scenariu in scenariu atat de repede, incat e greu de urmarit si pentru cei care si-au propus sa vada pana unde si pana cand ne vor batjocori cei pe care i-am ales sa ne reprezinte. Nu se mai stie ce e adevar si ce nu e . Cu exceptia a ceea ce se vede cu ochiul liber pana la Bruxelles, dar ramane in ceata sub fereastra de la Cotroceni si sub cea de la Guvern. Luati cu scenariile, cu luptele interne si cu… poeziile, presedintele, guvernantii, parlamentarii nu mai au timp sa vada ce se intampla, cu adevarat, in tara pe care vor sa o conduca. Am pierdut postul de comisar european, suntem pe primele locuri la cam tot ce este rau prin Europa si la coada clasamentele cand vine vorba despre performante economice, nivel de trai, calitate a vietii etc., etc., etc. Fiindca la “si altele” a ajuns si viata noastra pe lista de prioritati a celor care au toata convingerea ca totul incepe si se sfarseste cu ei. Lansati de pe aerodrom ori din mijlocul multimii, atacandu-se ori de cate ori au prilejul, candidatii pentru Cotroceni nu mai obosesc sa se denigreze intre ei. Nu se vorbeste despre programe, nu se ofera solutii pentru iesrea din criza, pentru stoparea majorarilor de preturi, pentru cresterea salariilor, pentru garantia achitarii pensiilor. Este in firea lucrurilor ca opozitia si puterea sa se lupte, dar nu sa fie intr-un razboi continuu, in care cei care pierd sa fie, de fiecare data, doar alegatori.Vin ai nostri, pleaca ai nostri, vin ai lor, pleaca ai lor, pentru noi e tot la fel. Ori rau, ori si mai rau. Domnul presedinte tocmai si-a nuantat parerea: o sa traim bine daca se incheie un parteneriat intre politicieni si biserica, intre popor si preoti. Pai, romanii au incheiat de mult timp acest parteneriat, dovada ca s-au lamurit cum este cu politicienii si se roaga la Dumnezeu sa le dea sanatate, sa le ajunga banii sa-si cumpere medicamente, sa nu se gaseasca pe lista disponibilizatilor. Nu se mai calca, precum altadata, pe picioare la usile primarilor, ale prefectilor, cand e zi de audienta, dar sunt gata sa si moara de foame, de sete, de frig, la cozile miilor de pelerini veniti sa-si gaseasca alinare si speranta langa raclele cu moastele sfintilor. Buni si rabdatori, unii se roaga chiar de sanatatea politicienilor. Doar i-o lumina Dumnezeu si le-o da gandul cel bun, incat viata romanilor sa nu mai curga din scenariu in scenariu, care de care mai iresponsabil.
