Comarnicul este un oras nu foarte mare, cu oameni simpli, prietenosi si primitori, insa care a ramas departe de dezvoltarea turistica pe care ar fi putut-o avea ca oras situat pe Valea Prahovei. Bucurestenii, brailenii, galatenii mai cu dare de mana vin sa investeasca in Comarnic in case si in vile, insa nu pentru a face vreo pensiune, vreun motel sau vreun hotel, ci doar pentru a avea unde trage pe timpul vacantei. Din pacate, cei care investesc in orasul Comarnic nu sunt interesati si de construirea unor obiective care sa atraga cat mai multi turisti si, in consecinta, sa schimbe in bine si viata localnicilor. Incercarile administratiei locale sunt de apreciat, dar din pacate, nu sunt suficiente. Primarul Comarnicului intentioneaza ca, pe viitor, pe langa Muzeul cinegetic care pastreaza trofee superbe, sa se mai construiasca si un muzeu al localitatii, in cladirea scolii din zona Posada, care sa reprezinte un punct de atractie pentru turisti. De asemenea, la Schitul „Lespezi” din localitatea Posada, pictura Bisericii „Sfanta Treime” (1661-1675), realizata de Parvu Mutu, va fi refacuta, astfel incat bisericuta sa poata fi introdusa in circuitul turistic. In zona acesteia exista si o stana si se doreste ca, pe viitor, turistii sa poata ajunge aici cu ATV-uri pe care le pot inchiria din oras.
Deocamdata, insa turistul care ajunge in Comarnic nu poate nici macar sa achizitioneze un suvenir. Nu exista tarabe cu fel si fel de obiecte de artizanat – asa cum sunt in Sinaia, Busteni sau la iesirea din aceste orase. E drept ca in Comarnic, pot fi achizitionate haine si obiecte obisnuite care, de altfel pot fi gasite in mai toate magazinele, insa nimic care sa-i aduca aminte turistului, in mod special ca a fost la Comarnic. Comarnicenii se pot lauda totusi cu painea, pentru care sunt vestiti, numai in centrul orasului fiind in jur de trei brutarii.
De altfel, acestia asigura necesarul de paine nu numai localnicilor din zona, ci si turistilor care trec prin zona, Comarnicul castigandu-si deja renumele de „oras al brutarilor”.
Anemary GRIGORE
