In 1975, a reusit sa stranga cateva din poeziile publicate, impreuna cu altele inedite, intr-o culegere intitulata “Fantani de lumina” pe care a publicat-o (Editura „Litera”, Bucuresti, 40p.).
Iata cateva versuri din poezia „Lada de zestre”: „Campia cu sulfine aurii/ a navalit printre catrinti si ii. // Graul cu maci si cu cicori te cheama/ Din pajistile prinse in marama.// Cerul de vara limpezit de nori/ se odihneste-n bundele cu flori.// Drumeag de tara strajuit de-arini,/ a poposit in tesaturi de in.// Suflet de cremeni pur si romanesc/ In paradisul nostru pamantesc.”
Iata si doua exemple din ciclul „Picturi de Grigorescu” cu care se incheie carticica: „Fetita”: „In parul negru, rosie broboada. /Incendiind tacerile pe rug; Fantani de ganduri, ochii stau de veghe/ Si-mi cercetaza sufletul prelung…” sau „Hanul de la Oratii” Pe culme, hanul strajuit de vanturi,/ Intr-un ocean de nori; ca vechi ortac,/ Cu cusma pe-o ureche parca-asculta/ Adancul talc al drumului prin veac.
Concomitent cu creatia ei literara, Natalia Boncu s-a ocupat cu pasiune si cu competenta de culegerea si valorificarea folclorului romanesc din zona Prahovei. Unele din creatiile populare culese au intrat in alcatuirea volumelor „Folclor nou”, editat de Casa Centrala a Creatiei Populare si „De pe plaiuri prahovene”, aparut sub egida Centrului judetean de indrumare a creatiei populare Prahova.
Mai trebuie remarcata o latura deosebit de importanta a activitatii acestei femei minunate, aceea de „didactica literara”. In toate scolile unde a profesat, a infiintat si a condus societati literare, cercuri literare in care au fost atrasi cei mai talentati elevi. Cand a aparut „Concursul national de literatura Mihai Eminescu” a trimis in fiecare an numerosi elevi si nu putini s-au intors cu premii si mentiuni.
Dar mai ales, timp de aproape doua decenii (1951-1968), ea a fost sufletul cenaclului literar “I.L Caragiale” de pe langa Palatul culturii din Ploiesti, caruia i s-a dedicat cu exemplar devotament si certa probitate intelectuala. Ea nu cauta sa “formeze” poeti dupa modelul ei, ci ii ajuta sa devina constienti de talentul lor, sa-si gaseasca propriul drum in creatie. Se poate spune ca multi dintre scriitorii ploiesteni de mai tarziu, care au trecut prin cenaclu, printre care Mariana Costescu, Iolanda Malamen, Stefan Dimitriu, Nicolae Breb Popescu, Ion Vergu Dumitrescu, Traian Balaceanu etc. datoreaza evolutia lor, si neobositelor indemnuri ale acestui pedagog inzestrat cu tact si intelegere care a fost Natalia Boncu. „Nic Dumitrescu”.
Alaturi de sotul ei, urmarindu-i activitatea, ea a inceput sa se intereseze si de cercetarea istorica si monografica. Rezultatul au fost o serie de articole de evocare publicate in ziarul local.
In 1977, Muzeul de istorie si arheologie a judetului Prahova a publicat un amplu volum “Prahova vatra de istorie”, anuar dedicat Centenarului independentei de stat a Romaniei. In aceasta culegere de studii si cercetari si-a gasit locul si un amplu material al sotilor Boncu. Intitulat “Colonelul August Gorjanu si activitatea sa”, acesta evoca o mare personalitate a vremii sale. Autorii ii prezinta acestuia copilaria la Ploiesti, ca fiu al profesorului I. Gherasim Gorjanu, apoi studiile si cariera militara pana la razboiul din 1877, cand se acopera de glorie. Personajul este urmarit de autori si dupa razboi, cand ajunge comandant al Regimentului 7 Dorobanti Prahova si locuieste din nou cativa ani la Ploiesti. In sfarsit, il prezinta ca un intelectual, un om pasionat de geografie, membru marcant al Societatii geografice romane, autor a numeroase lucrari publicate din acest domeniu (manuale, metodici, atlase etc.).
Tot in colaborare cu sotul ei, Natalia Boncu publica si o lucrare asupra Constantei in care se imbina informatia stiintifica cu caldura prezentarii unui oras iubit. Lucrarea se intituleaza “Constanta. Contributii la istoricul orasului” si aparea la Editura “Litera” Bucuresti, 1979, in 112 p cu ilustr.
Preocuparile Nataliei Boncu in acest domeniu au imbracat si forma unor articole personale: “O relatare a cronicarului Miron Costin privitoare la Ploiesti” (1969) “Memoria arhivelor” (1972), “Un mare scriitor prahovean: I.A. Bassarabescu (1970) etc. A continuat sa scrie si sa publice si dupa pensionare, numele ei aparand pentru ultima oara la 26 ianuarie 1985. S-a stins din viata curand dupa aceea.
Paul D. POPESCU