„Am admis ca sunt neputincios in fata alcoolului”
“Ii vezi cu privirea pierduta in gol si, daca ai cat de cat sentimente, nu are cum sa nu ti se faca mila de ei. Desigur, este usor a pune eticheta – “sunt niste betivi “ – dar nimeni nu poate sti din ce cauza au ajuns in acest stadiu. Prejudecata omeneasca, dintotdeauna, a avut menirea de a-i stigmatiza. Timpul nu ne mai ajunge, azi, noua, daramite pentru a ajuta un semen la ananghie”, a caracterizat coordonatorul Centrului de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog (CPECA) Prahova, atat starile emotionale care te incearca atunci cand vezi un om lovit de soarta, cat si masurile care s-ar impune pentru ca acestia sa aiba parte de o a doua sansa, un nou inceput.
Cum sunt tratati, deocamdata, acesti pacienti si perspectivele pentru imbunatatirea recuperarii unui om , aflati citind in randurile de mai jos.
La subsol
Marginalizarea de catre societate a celor care la bere si votca dau navala se poate exprima in doua feluri. Pe de o parte, aceasta categorie este considerata drojdia societatii, iar pe de alta, centrul alcoolicilor anonimi, unde coordonatorul Aida Dima vrea sa-i duca pe cei care au viciul betiei, este la Spitalul 9, la subsol…
Deocamdata, primul “transfer” pe care il va face este cel al unei persoane care reprezinta, intr-adevar, un pericol social. Se spune ca da foc la bloc. “Personal, ii inteleg pe cei care au resentimente fata de acesta – le inteleg si simtul civic, ba, chiar pot spune ca ne-au fost de un real ajutor semnalandu-ne acest caz – dar, pe de alta parte, dati-mi voie sa il inteleg si pe acest om, care are o singura vina – anume aceea ca este dependent de alcool. Totusi, este o fiinta umana, are sentimente, deci merita sansa de a trai o viata normala” (Aida Dima).
Un Centru si in Ploiesti
Perioada de reabilitare a alcoolicilor dureaza, dupa cum spun specialistii, cel putin jumatate din timpul in care cel in cauza a consumat alcool. Spun specialistii, dar studiile lor nu sunt litera de lege. Difera de la om la om, de la caz la caz, ca si in functie de situatia care a generat aceasta situatie. “Personal, cred ca si intr-un an s-ar putea dezbara cineva de acest viciu. Dar, ii trebuie ajutor. Or, un astfel de ajutor nu-l poate obtine decat intr-un mediu propice, cum ar fi un Centru al Alcoolicilor Anonimi. Da, acesta functioneaza, aparent, dupa ceea ce vedem la americani. Membrii au cui sa-si spuna pasurile, cui sa se destainuie. Trairile, emotiile sunt receptate mai usor de catre ceilalti, aflati in aceeasi situatie, avand un grad de permisivitate la durerile altora mai mare decat cineva <
Si, aidoma celor care incearca, pe cont propriu, sa se lase de bautura pentru ca, dupa doua zile sa recupereze terenul pierdut, si la Ploiesti au fiintat, cu fluctuatii, cateva centre. Au fost si-au disparut. Poate din cauza lipsei de interes al factorilor locali, poate din lipsa de spatiu, poate… putin din fiecare. Este drept, la Barcanesti ar exista un astfel de cerc, dar, tot Ploiestiul ar fi “baza”, fiindca numai aici, in oras, ar putea sa se adreseze cei necajiti.
Pledoarie pentru un alcoolic
Ceea ce face coordonatorul CPECA ar fi un fel de pledoarie pentru un alcoolic. Sau mai corect spus, pentru salvarea acestora. Exista, de exemplu, un preot, din Strejnic, care isi da tot interesul pentru salvarea sufletelor pierdute. Pe lumea aceasta, nu in cealalta. De altfel, interlocutoarea noastra a mizat si mizeaza, in continuare, pe sprijinul preotilor cat timp “acestia, ca reprezentanti ai unei comunitati locale, cunosc cel mai bine care sunt consumatorii de alcool si care nu. Desigur, mai afla si prin spovedanie”. Sigur, se poate pune problema incalcarii tainei spovedaniei, dar Cel de Sus mai lasa de la El atunci cand este vorba despre salvarea unei vieti si indreptare pe calea cea buna.
Altfel, se mizeaza si pe ajutorul Protoieriei si chiar al Politiei. Cu privire la ultima, nu ca ar fi nereceptiva la munca de prevenire, insa, cat timp datoria unui politist este de a aplana conflicte create “pe fondul consumului de alcool”, este greu de crezut ca, dupa aplicarea unei amenzi pentru tulburarea ordinii si linistii publice, ori intocmirea unui dosar pentru lovire si alte vatamari, omul legii mai are timp sa tina lectii de morala despre ce inseamna un pahar in plus, iar contravenientul – cu atat mai putin sa asculte…
12 pasi
Dupa afirmatiile interlocutoarei noastre, exista, in cadrul programului de dezalcoolizare, 12 pasi statuati in Cercul Alcoolicilor Anonimi. Primul suna astfel : “ Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra ” . Dar, conform proverbului, primul pas este mai greu pentru ca, mai apoi, drumul spre revenirea la o viata normala sa nu mai reprezinte decat o lupta cu sine. Ultimul pas, al doisprezecelea, stipuleaza obligativitatea ca, odata vindecat, fostul membru al cercului sa aduca pentru a gasi calea cea buna, inca o victima a alcoolului. Iar daca scriam mai sus despre o eventuala incalcare a tainei spovedaniei, sa amintim ca in cinci dintre cei 12 pasi este invocat Cel de Sus ca unica speranta pentru redresare. Exemplu, pasul 7 – “Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele”.
***
Prahova este un judet serios afectat de alcoolism, era concluzia trasa in 2007, cand se estima un numar de aproximativ 200 de mii de consumatori seriosi. “Cifra este relativa, fenomenul fiind difuz. Exista persoane care nu recunosc ca sunt dependente de alcool fie din prejudecata, fie din rusine, fie de teama pierderii locului de munca. Grupuri tinta ? Exista alcoolism si in randul tinerilor si al batranilor, si al femeilor, si al barbatilor. La toate categoriile sociale. Ramane de vazut cat de disponibil este fiecare in a admite ca este dependent de acest drog” (coordonator Aida Dima).
Asadar, primul pas – recunoasterea – este si cel mai important: “Am admis ca sunt neputincios in fata alcoolului”. Apoi, indiferent cat de greu este, revenirea la o viata normala consta in restul de 11 pasi…
FL.TANASESCU
