Desi balansarea bratelor in timpul mersului determina un anumit consum de energie musculara, mentinerea lor in pozitie rigida ar obliga organismul sa consume si mai multa energie, potrivit unei echipe de cercetatori americani si olandezi. Studiul, coordonat de Steven Collins de la Universitatea Ann Arbor din statul american Michigan, publicat in Proceedings of Royal Society B, contrazice teoria potrivit careia aceasta miscare de balans al bratelor ar fi o mostenire a speciei umane, dintr-o epoca in care stramosii oamenilor erau patrupezi.
Cercetatorii au recrutat zece voluntari, carora le-au cerut sa isi balanseze bratele, mai intai intr-un mod natural, iar apoi in sens invers – bratul stang, in acelasi timp cu piciorul stang, si bratul drept, in acelasi timp cu piciorul drept. Voluntarii au fost rugati apoi sa mearga cu bratele incrucisate sau in pozitie rigida, pe langa corp.
“Costurile metabolice”, calculate pe baza consumului de oxigen si a cantitatii de dioxid de carbon eliberate de acesti voluntari, au fost comparate ulterior si analiza a relevat faptul ca balansarea bratelor contribuie la reducerea consumului caloric al organismului in timpul mersului.
Cercetatorii au adaugat ca miscarea naturala a bratelor conduce la o economie de energie, deoarece nu solicita decat intr-o mica masura incordarea muschilor umerilor.
Mentinerea bratelor pe langa corp in timpul mersului nu este doar obositoare, dar provoaca si o crestere cu 12% a consumului de energie.
Miscarea pendulara a membrelor superioare atenueaza si deplasarea verticala a corpului asociata mersului, care creste cu 63% atunci cand pasii nu sunt insotiti de miscarea bratelor.
Atunci cand miscarea bratului o urmeaza pe cea a piciorului corespondent – bratul stang in acelasi timp cu piciorul stang si bratul drept in acelasi timp cu piciorul drept -, energia cheltuita la nivelul umarului scade, insa energia metabolica cheltuita la nivelul picioarelor pentru a pasi in acest fel creste cu 25%.