Cu fata catre agricultura
Nicoleta DUMITRESCU
Acum vreo trei ani cand am mers intr-o excursie la sarbi, mi-am dat seama, in comparatie cu ei, cat de abandonata era la noi, in Romania, agricultura. La ei, holdele erau parca desenate, din mersul masinii rar vazand vreo bucatica de pamant necultivata. Iti era mai mare dragul sa vezi bucuria semintelor ajunse plante sanatoase si pline de rod.
La noi – multa parloaga. Aveai impresia ca pamantul plange dupa brazda care nu mai fusese demult intoarsa de plug, dupa picatura de apa din instalatii care sa ude radacina spicului de grau. Am vazut atunci, in schimb, extrem de multe asa-zise „culturi verzi” care rezistau oricarui anotimp. Ce anume era, nu mi-am putut da seama decat atunci cand am coborat din masina. Ce numeam eu „culturi verzi” erau, de fapt, intinderi de feriga, atat de multa incat aveai impresia ca era pur si simplu cultivata, si asta din cauza faptului ca pamantul, in acele locuri, nu mai fusese lucrat de ani buni.
Mi-am adus aminte de aceasta calatorie facuta acum cativa ani, pentru ca sambata, intr-o zi de odihna transformata in zi lucratoare, la Guvern, Emil Boc si-a adus aminte si el, tot de agricultura. Si-a vorbit premierul atat de duios despre agricultura, ca de prima dragoste! Ca doar l-a vazut o tara intreaga manuind coasa si ascutind-o cu o dexteritate demna de invidiat. Anuntand ca se vor aloca fonduri importante pentru acest domeniu, primul ministru vrea ca agricultura sa devina pilonul esential al economiei romanesti, care trebuie, in consecinta, sprijinit.
Chiar si in al doisprezecelea ceas, este bine ca pana la urma guvernantii s-au intors cu fata catre agricultura. Chiar daca acum ea este batrana, hada, cocarjata, abandonata, cei care detin acum puterea vor s-o redescopere, s-o faca frumoasa, ca sa rada la soare.
Nu stiu daca cei ajunsi acum la putere mai au timp sa mai treaca prin piata, sa vada ce mai pune taranul roman pe taraba. Daca si-ar face timp, insa, ar vedea ca produsele „made in Romania” sunt din ce in ce mai rare.
Eu, una, pot sa spun ca nu mi-a convenit deloc, in primavara, cand gaseam in piata de la Halele Centrale din Ploiesti usturoi made in China, telina sau morcovi de la turci, mere din Spania, si lista de legume si fructe culese de prin te miri ce tari poate continua. Ca de gust, nu mai vorbesc! In unele cazuri, parca muscai din cauciuc!
Ca urmare, este bine ca, intr-un final, Guvernul redescopera agricultura. Pentru ca, la urma urmei, munca pamantului poate fi una dintre solutiile iesirii din criza.
Ca sa nu mai vorbim despre vremurile de unii botezate – de trista amintire – cand Romania era granarul Europei. Cu adevarat triste, pentru ca, in ultimii ani, ca sa fie paine suficienta pentru masa romanilor, a fost nevoie ca sa se aduca grau de prin tari straine. Asta in timp ce Baraganul ducea dorul spicelor de grau, al florii soarelui, al brazdelor intoarse de plug.
Sa speram ca din aceasta toamna, pamantul nu va mai ramane parloaga. Premierul, cu coasa, a pregatit terenul, si garanteaza si banii pentru samanta, pentru alte nevoi stringente pe care le reclama ogorul ca sa rodeasca.
