Juraminte reinnoite
Luiza RADULESCU-PINTILIE
Dupa ce unii s-au grabit sa anunte divortul dintre PSD si PD-L, cele doua partide si-au reinnoit ieri, chiar daca doar cu jumatate de gura, juramintele. Atacurile din saptamanile trecute s-au transformat in ironii, pentru ca, la finalul sedintei coalitiei, sa se ia decizia abtinerii de la comentarii negative si pastrarea, inapoia usilor inchise, a viitoarelor contre. Sigur, nu numai analistii abonati la despicatul firului in patru vor citi printre randuri ce a vrut sa spuna liderul social-democrat atunci cand a justificat mai vechile neintelegeri ca fiind pornite de la ” onoarea ranita a doamnei Udrea” si cand pedelistii au cerut sa se renunte la comisia de anchetare a acesteia. Si, la fel, ce a gandit Vasile Blaga, replicand ca Geoana are „idei putine, dar fixe”. Cine a asistat fie si o singura data la una dintre multele scene ale dragostei cu nabadai dintre cele doua partide pricepe ca pacea declarata ieri este doar un razboi amanat. Chiar daca se uita, nu se iarta atat de usor furtunile in care s-au lasat antrenate cele doua partide. Dovada ca aceia care seamana vant…
Totusi, daca atunci cand s-a subliniat ca este necesara intoarcerea la problemele importante ale tarii, afectata de criza si sufocata de canicula, a fost ceva mai mult decat exercitiul de imagine al fluturarii steagului alb, ar fi cu adevarat un pas castigat, fie el venit si in ceasul al 12-lea. Daca, insa, doar interesul ii determina pe aliati sa pastreze la vedere verigheta ce-i coalizeaza, ne putem astepta oricand sa sune de un nou atac. Ca o fi pana la alegerile prezidentiale, ca o fi pana la impartirea viitorului tort guvernamental, vom trai si vom vedea ! Cum tot facem dupa 1990 incoace, sperand de fiecare data ca Romania sa devina cu adevarat tara pe care sa vrem sa o alegem noi insine, si abia pe urma turistii pe care ii tot imbie doamna ministru a Turismului. Pana acum am ramas doar cu sperantele. Si, eventual, cu zambetul in coltul gurii, daca i-o fi ars cuiva de ras vazandu-l pe premierul Boc dand cu coasa, pe presedintele Traian Basescu cocotat pe muntele Gaina, pe doamna Udrea cantand din fluier, ori pe presedintele Senatului, Mircea Geoana, stand la taclale cu dabulenii.
In sfarsit, daca aliatii au ajuns la concluzia ca trebuie sa se intoarca la sentimente mai bune, oricat de greu ne‑ar fi, de ce nu le-am da crezare ?! Ca pe social-democrati ii mana un interes sau altul, ca pe ceilalti ii mana de la spate insusi Traian Basescu e stiut. Asa cum este mai mult decat stiut faptul ca scandalul este singura mare certitudine din politica romaneasca. Iar rezultatele se vad si mai clar sub soarele naucitor al acestor zile caniculare. Dar oricare ar fi motivatia, tot mai buna e o pace, fie ea si fragila, decat un nou razboi !
