„No news, good news!”
Englezii au o zicala: „No news, good news!” Mai pe vorba noastra, daca nu sunt vesti inseamna ca vestile sunt bune. Constatarea pleaca de la un amanunt stiut nu numai de englezi, ci si de noi si de altii, ca vestile rele, stirile negative circula iute. Ma aflu de circa o saptamana intr-o vacanta pe tarmul mediteranean al Spaniei, mai exact la Barcelona. Metropola catalana, capitala a unei regiuni importante a Peninsulei Iberice, se sprijina pe zeci de kilometri de plaja si asigura turistului din mine confortul trebuitor. Adica nu ma supara nimeni, plaja e tinuta curata de niste lucratori ai municipalitatii discreti si eficienti, dincolo de placerea de a te balaci si a sta cu burta la soare, imprejurimile si orasul ofera zeci de motive de a le vizita. Ieri, de pilda, am vizitat Muzeul Picasso, continand cateva mii de lucrari, cele mai multe din tinerete, care preced perioada cubista, cea care l-a facut celebru pe marele artist. Ei bine, am ramas cu capul intors catre formidabilele portrete de pescari batrani, de o rara expresivitate. Nu m-as mai fi dezlipit de ele. Cine, ce demon al genialului artist, l-o fi indemnat sa se rupa de placerea de a picta clasic? Erau, la acea vreme, prea multi „clasici” imi raspund tot eu, iar Picasso nu se suporta intr-o inseriere. Ma rog, nu despre delectarile mele de vacanta vreau sa vorbesc aici, ci, asa cum incepeam acest articol, despre un lucru care m-a pus pe ganduri amintindu-mi de tara mea. Seara si dimineata devreme am urmarit, pe canalele la care am acces din camera de hotel, cele mai multe spaniole dar si italiene, germane, franceze (doua), apoi CNN, ce se mai petrece prin lume. Prima stire a fost, multa vreme, in toate emisiunile de stiri, cea legata de incendiile din Grecia, amenintand chiar Atena. Mai nou, se aduc detalii despre moartea senatorului Kennedy, ultimul mare politician din aceasta familie urmarita parca, de la asasinarea presedintelui Kennedy, de un blestem. Apoi alegerile sangeroase din Afganistan, talibanii, vizita premierului israelian in Anglia si alte tari europene, pentru a sensibiliza liderii expresivi ai lumii asupra chestiunilor care framanta zona. Gripa, initial porcina, mai nou poreclita altfel, cu niste abrevieri ciudate, care face noi victime, inclusiv in Spania. O supercupa fotbalistica si un meci pe muchie de cutit al Fiorentinei, cu un Mutu inlocuit in repriza secunda, in fata Sportingului din Lisabona. Sigur, nisipul maruntit al unor stiri din toata lumea. Nimic de la noi.
Am plecat din Bucuresti in plin scandal al implicarii domnului Mircea Basescu, autointitulat om de afaceri si frate de drept al presedintelui tarii, in comertul cu arme. Ca Mircea Basescu se baga in toate nu e de mirare. Cu vreo doua luni in urma salva de la moarte o livada de piersici de pe Litoral, insusindu-si 51 la suta din ea. Inginerii aia horticoli, conform spuselor fratelui presedintelui, erau atat de neajutorati incat nici contabilitatea nu si-o puteau tine. Contra procentului majoritar, fiul fratelui presedintelui a fost plantat contabil peste acel valoros teren de vreo 70 de hectare. Iar hectarul la mare nu e cand mai lat si cand mai ingust cum eronat crede ilustrul ministru Nita, de la mici si mijlocii, ci e atat cat trebuie sa fie. De la piersici la inzestrarea cu avioane si rachete e insa drum lung. Intrebat de ce s-a asociat cu Mircea Basescu, presedintele acelei companii de expozitii militare (punct de pornire al viitoarelor tranzactii) a raspuns senin ca l-a luat pentru a deschide usi. Care e cea mai importanta usa cand e vorba de decis cum trebuie tocati vreo 10 miliarde de euro? Simplu ca buna ziua! Cea a presedintelui Consiliului Suprem de Aparare a tarii! Cine e el ? Ei, asta-i buna! Ei bine, cel putin cat am butonat eu canalele de stiri la Barcelona, n-am vazut nimic despre acest scandal si n-am vazut nimic despre Romania. Poate scandalul, pus in carca „tonomatelor” din presa, s-a stins, transat fiind de o iesire publica a presedintelui. Nu-i nimic adevarat, la la la, ha ha ha, tra la la. Ceea ce in America ar fi rasturnat lumea cu fundul in sus, la noi devine in trei zile banalitate si inca niste voturi in plus pentru domnul Basescu.
Acum vreo 20 de ani, imediat dupa revolutie, am fost un timp corespondent pentru agentia spaniola de stiri EFE. Subredactia de la Viena – era perioada mineriadelor, a luptelor de strada in Bucuresti – considera stire utilizabila pe flux doar cea care vorbea despre ciocniri soldate cu peste sase morti. Daca erau doar cinci trebuia sa ma las pagubas. Neavand aici stiri despre Romania, inseamna ca totul e bine. Oricum, n-a avut loc, Doamne fereste, vreun eveniment soldat cu peste sase morti. Politica de la Bucuresti? Suntem noi tara membra a Uniunii Europene si NATO, dar nu ne prea vedem. Ne batosim acasa, dar afara chestiunile arzatoare ale lumii sunt altele.
Lucian Avramescu
