Loviti in moalele capului
Am vazut ieri dimineata, pe un canal de stiri, fata, lovita cu leuca parca, a unui lider sindical din invatamant. Parca-l bombardasera meteoritii, ca tot e ploaie astrala in aceste zile, parca-i daduse cineva cu o bata in moalele capului. Rezumam explicatia debusolarii bietului om. Salariile din invatamant se reduc, conform noilor decizii ale imparatiei de la Bucuresti cu 25 la suta, cu un sfert adica. Nu numai ca nu sporesc, asa cum promiteau in campania electorala Emil Boc, Mircea Geoana si, mai furios decat toti, Traian Basescu, toti situati atunci in opozitie fata de ticalosii de liberali, cu 50 la suta, ci scad drastic. Pai nu e de inteles de ce se clatina ca o gaina beata liderul sindical, cel care de cativa ani asuda in nesfarsite ore de negocieri, organizand proteste stradale cu dascali in veste cu inscriptii si fluierici, muncind ca un rob in apararea drepturilor cotizantilor sai? Deci dascalii, ca-n bancul de la radio Erevan cu Ivan si bicicleta, care de fapt nu i s-a dat, ci i s-a luat, vor primi in plus o portie de neant. Na, dom’ profesor, pune-ti pe paine iluzii si mananca dimpreuna cu scheleticii tai invatacei. E criza, ar putea mormai cineva. E, dar criza e doar pentru catei, nu pentru marii dulai bugetofagi, rontaitorii banului public, pentru inzorzonatele ministrese cu proptele inalte si cotizantii politici ai campaniilor electorale. Aici toate cresc si mai ales cheltuielile nesabuite. Aici este schimbata limuzina de anul trecut care-i veche, cu una noua, de doua ori mai scumpa, mobila din birou fiindca nu mai cadreaza cu pantofii si poseta, iar cheltuielile de dat cu avionul se dubleaza. Cum asa ca doar ieri spunea primul ministru ca vom termina cu golaneala, ca se fac reduceri de personal la sange, ca aia care taie cainilor frunza pe coridoare vor pleca acasa cu un sut in fund? Lacheii de gazetari, cum ar zice presedintele, sau mai explicit, gaozarii, nu s-au astamparat insa si, dand frau curiozitatii lor bolnavicioase au cercetat cum se pun in practica aceste masuri. Concluzia te ameteste. Trei sferturi dintre frecatorii de menta bugetari care vor fi disponibilizati, miile acelea de napastuiti nu exista decat in niste scheme de personal. Sa nu va asteptati ca nepoata premierului, cuscrul ministrului, rasplatit cu o sinecura, domnisoara scart din televiziunea publica, ocupata cu cafeaua si tigara pe coridoare si care inca nu si-a aflat obiectul muncii vor pleca acasa. Astia da, exista. Sunt in scheme bine consolidate, cu lefuri babane si viata roz. Pe ei nu-i atinge restructurarea lui Boc, iar daca prin absurd sa zicem, un minister perfect inutil ar fi, in sfarsit, desfiintat ministrul si toata liota lui de servitori care-i leaga sireturile vor ramane. Va ramane, spre vesela indestulare si bugetul.
Cum iesim din nenorocire? Pai nu prea iesim. Firmele particulare, cele mici din cativa salariati, s-au restructurat deja, unele atat de tare incat s-au inchis cu totul. Economia privata, cea care a tinut si mai tine inca greul bugetului, platind si iar platind taxe si impozite, a strans, pana la strangularea de sine, cureaua. Ce sa mai stranga? Ce sa-i mai adaugi? Taxa pe fumarit?
Datoare vanduta, consumandu-si imprumuturile pe salarii si pensii, bani care ii vor ajunge doar cateva luni, stim noi pana cand, Romania, zic chiar expertii FMI, sta mai rau decat anticipau cele mai negre Casandre. Politicienii insa dau cu gura. Moara asta care macina vant nu intra in colaps niciodata.
Lucian AVRAMESCU
