Tipografia Progresul (II)
Pentru organizarea activitatii si a productiei, Gheorghiu a angajat inca din 1884, un bun profesionist, Constantin Sfetea, care avea sa ajunga ulterior unul din marii editori ai Romaniei. In mai bine de un deceniu de munca sustinuta, a pus pe roate toate sectiile si a format cadre de zetari, culegatori, masinisti, linotipisti, legatori etc. Stabilimentul a ajuns, in perioada premergatoare primului razboi mondial la peste 400 de angajati dintre care 60 de ucenici. Aici s-au pregatit toti tipografii ploiesteni din perioada interbelica si altii, care vor lucra in diferite orase.
La Progresul s-au imprimat numeroase publicatii periodice, unele pe ani in sir, dupa cum s-au imprimat si nenumarate afise (administrative, electorale, comerciale, dar si cultural-artistice, turnee) si invitatii. Au fost imprimate sute de carti, din toate domeniile, manuale de diferite obiecte pentru clasele primare, gimnaziu si liceu, lucrari stiintifice si de popularizare, lucrari de drept, teologie, morala, agricultura, sfaturi practice, gospodaresti, medicina, teze de licenta si doctorat etc. Nu lipseau, desigur, nici lucrarile de beletristica, romanesti sau traduse.
Progresul actiona si ca editura, dar tiparea carti si pentru alte edituri ploiestene, bucurestene sau din alte parti ale tarii. Lucra si la comanda unor autori, de asemenea de pe toate meleagurile romanesti. Firma avea si un serviciu de difuzare propriu, foarte activ, produsele ei ajungand pretutindeni in tara si chiar peste hotarele de atunci, mai ales in Transilvania.
In preajma primului razboi mondial, Progresul incepea sa fie ajuns din urma de cateva mari edituri: I.V. Socec si C.Sfetea (Minerva) din Bucuresti, Samitca din Craiova etc. Dupa 1918, ea a fost chiar intrecuta de acestea ca si de cateva dintre marile firme din Transilvania.
Lovitura cea mai grea a primit-o in 1924, cand un puternic incendiu a mistuit cea mai mare parte a cladirilor si a masinilor. Este adevarat ca, in ceea ce ramasese, cativa din actionari au improvizat o tipografie cu firma cunoscuta, dar a fost numai o supravietuire modesta de cativa ani. Cum Ion N. Gheorghiu murise, nimeni nu a mai putut salva ProgrEsul, care a ramas doar o amintire glorioasa.
Au mai ramas insa in biblioteci destule lucrari tiparite aici si care marturisesc insemnatatea acestei institutii pentru dezvoltarea culturii si invatamantului din Romania.
Curand, patrimoniul societatii „Progresul” a fost vandut. Utilajele le-au cumparat mai ales vechii mesteri de aici care si-au infiintat propriile lor tipografii. Terenul, parcelat, a fost si el instrainat si noii proprietari au demolat ceea ce mai ramasese si-au construit locuinte, au amenajat gradini si parcuri.
Dupa nici douazeci de ani s-a abatut si asupra lor urgia. In vara anului 1944, asupra acestei zone au cazut cateva bombe care au distrus sau avariat grav tot ceea ce se gasea aici.
Cum nu erau atunci vremuri de construit sau de reconstruit, majoritatea proprietarilor au abandonat locurile lor asteptand momentul sa le poata vinde. Cei care au mai putut si-au carpit locuintele avariate si le-au folosit, neavand unde sa se duca.
A fost deci usor pentru autoritatile comuniste sa atribuie acest vast teren Intreprinderii de utilaj petrolier „1 Mai”, aflata atunci in prin avant de dezvoltare. Nefiind un loc potrivit pentru amplasarea unei noi sectii, fie ea si de proiectare, conducerea intreprinderii, impreuna cu sindicatul au hotarat sa-i dea o intrebuintare sociala. Cum dispuneau de fonduri mari, lucrarea a mers repede si in aproximativ trei ani a aparut un edificiu de mari proportii, cu doua corpuri.
Lucrarea in ansamblul ei, era solida si urmarea, in primul in rand, functionalitatea, evitand, in conceperea ei o complexitate arhitectonica prea mare. impresiona totusi prin marile dimensiuni si ornamentatia sobra. Unul dintre corpuri, plasat pe directia est-vest, cu lungimea pe Strada Traian Vuia, dar cu intrarea tot prin Strada Eminescu a devenit un camin de nefamilisti. Celalalt corp, asezat pe directia nord-sud, cu fatada spre Str. Eminescu, a devenit clubul Uzinei „1 Mai”. In sala de festivitati, holurile mari, salile spatioase si numeroase, a functionat o mare biblioteca, cercuri de teatru, muzica, arta, indeletniciri practice, sporturi diverse. Ea a adapostit multe actiuni notabile, cultural – artistice, sociale si de agrement.
In prezent, edificiul gazduieste sediile unor firme, ale unor posturi de radio si televiziune, ba chiar biroul „Registrului Comertului”, tinand de Ministerul Justitiei.
Paul D. POpescu
