Fecioara din Carpati
Florin TANASESCU
Fiinta care se induioseaza pana la lacrimi de supliciile sclavei Isaura si nu se intelege niciodata cu vulgul. Desigur, este fie soacra (vai de nurori!), fie femeie-barbata (Vitoria Lipan), fie Ecaterina Teodoroiu (pe timp de pace, ca la vreme de confruntare in Afganistan, face placinte la cuptor). Si Ioana d’Arc, la o adica, ea fiind la curent cu niste evenimente petrecute prin Franta, la Orleans. Fecioara din Carpati – sau de la poale de dealuri subcarpatice – isi ascunde frustrarile neimplinirilor bucurandu-se de necazul altora. Au luat-o in barba aia de la “Spiru Haret“ ? Au luat-o ! Ha, ce bine, ca nu mai avea loc de ei sa treaca strada, sa-si etaleze coafura.
Nefericita ar putea ajunge – intr-o buna zi pentru ea, cu ghinion pentru altii – administrator de bloc. Si au incurcat-o locatarii, ca este in stare sa dea desteptarea ca la cazarma, ca pe vremuri, chit ca serviciul militar nu mai este obligatoriu. Sau, tocmai de-aia, ca sa compenseze ea lipsurile din vremurile de azi.
Beneficiara a unei inteligenta parvenite, se autovictimizeaza, in cazul in care cineva pleaca mai devreme de la serviciu. Daca ramane, iar e de rau, fiindca nu trebuie sa fie nimeni ca ea – unica – nu revista la a carei coperta viseaza. Dar, poate ajunge sefa de birou si sa vezi atunci cum da boala whorcholica in angajati!
Toapa are pretentii de inovatoare. Daca a zis ca planorului i se face plinul cu cherosen, iar avionul zboara fara “combustibil”, apai asa e, nu te pui cu natura… umana, deci fereasca Cel de Sus sa ajunga director de aeroport !
Si nici ca i-ar strica o calitate de inovatoare, fiindca, pentru ea, nu exista niciun complex: exista perpetuum mobile de speta –ntai si-a doua, ea fiind, desigur, de cea mai inalta, chit ca zic unii contrariul – joasa. Si mai radeam de prima doamna a RSR !
Uneia ca asteia nu trebuie sa-i spui ceva, sa te certi cumva, sa-i zici ca refularea ei nu-i totuna cu defularea fundasului, care injura arbitrajul ca la usa vestiarului, fiindca se simte jignita in sfertocultura adunata de prin pribegile rasfoiri ale cartilor de scurt metraj.
Carierista de profesie infiereaza cu aspra masura orice abatere de la normele de convietuire fireasca, iar dintr-o eventuala postura de legiuitoare, si-ar asuma toate amendamentele la Codul Penal si cel de Procedura (mai ales ala, cu prezumtia de nevinovatie, vinovati urmand sa fie, dupa “judecata”-i toti cei care nu-i impartasesc opiniile).
L-a adorat, pana la o varsta, pe Balzac – pentru titlurilor de pe coperti – “Madame Bovary”, si, mai ales, “ La femme de trente ans” – ca in jurul anilor astora atinge apogeul prin functii inalte, inalte, inalte. Iar de traducere – ce inseamna trente ans – nu-i nevoie, ca-n declaratia de interese – pardon, de avere sta scris: “limbi fluente cunoscute la varsta de treizeci de ani – franceza & engleza”.
Nostalgica dupa ceea ce … n-a putut sa fie, nevasta de barbati frumosi – “Un serif la New York”, Mannix, Bobby, din “Dallas”, Corrado Cattani – retraieste prezentul in functii de ministru, secretara de stat, balcanoparlamentara, si nu se da dusa, decat dupa ce-si gratuleaza colegii din guvern cu termeni ca idioti, tampiti, scelerati s.a.m.d., motivul fiind “Cum scapam de ea ?”
Recapituland: o astfel de “ea“ ar putea fi administrator, proiectant, legiuitoare, inovatoare, orice. Noroc ca ajunge prin minister sau parlament. De-acolo poarta o ura globala, asa, impotriva tuturor marginitilor, alor din patura de jos, a contribuabililor, si nu punctuala. In ast din urma caz, ce zile fripte le-ar face ea angajatilor din subordine, locatarilor de bloc, alor care stau la coada la ghiseu si nu se ridica la inaltimea valorii ei !?!
