Campania pentru promovarea turismului romanesc atrage atentia, intr-o perioada de criza, saracie, austeritate, proteste stradale, prin opulenta. As zice chiar, avand in vedere fondul pe care se desfasoara, prin obraznicie. Poate ca este o noua doctrina manageriala care ne scapa iar, in primitivismul nostru, n-o pricepem unii dintre noi. Intre acestia ma numar si eu. Ma simt obligat la un mic desen al pesonalitatii doamnei Elena Udrea, ministru al turismului si promotor al acestui proiect. Doamna Udrea a aparut in peisajul politic romanesc de la inceput foarte aproape de varf. Ea il insotea zi-noapte pe primarul general al Capitalei, pe atunci Traian Basescu. Ii ducea mapa la birou si ii turna in pahar la carciuma. Oficial era un fel de consilier. Consilier a fost si la Cotroceni, unde a castigat alegerile concomitent cu presedintele. Ma rog, aici niste sincope de pricepere in chestiuni de politica externa aflate in fisa postului, ca si un inceput de scandal monden au facut-o pe doamna Udrea sa se retraga oficial din post. A continuat sa se duca, insa, daca ar fi sa ii dam crezare Adrianei Saftoiu, consilier prezindential la randu-i la acea vreme, la Cotroceni seara de seara. Un om cu simtul datoriei lucreaza pentru tara si fara salariu. Oricum recompensa a venit acum, cu varf si indesat, prin numirea doamnei Elena Udrea in functia de ministru al turismului. Ministerul s-a nimerit sa primeasca o suma disproportionat de mare in comparatie cu bugetul actual, cu austeritatile momentane sau de durata si chiar in comparatie cu alte ministere mai impovarate de probleme. Ca doamna Udrea, autoarea costisitoarei campanii de promovare internationala a turismului romanesc, nu este o proasta, stiu. O femeie care la varsta ei, comparabila cu a fiicei mari a presedintelui, poseda hoteluri, terenuri, masini, bijuterii, conturi babane nu poate fi o toanta. Si atunci de ce imi pare imbecil sau, sa zic mai bland, neinspirat acest proiect publicistic?
S-a nimerit sa ma intalnesc ieri, la usa profesorului Eduard Apetrei, unul dintre stralucitii cardiologi ai Romaniei, cu Stefan Gheorghiu, faimosul violonist. M-am bucurat ca ma stie si m-a laudat pentru nepotul meu, Alexandru Tomescu, tanarul violonist care a castigat concursul pentru vioara Stradivarius. Mi-a fost, zice profesorul, invatacel de la 12 ani. Este un talent de exceptie. Ziaristul din mine, chiar la usa unui profesor de inimi, nu s-a putut abtine de la o intrebare care putea fi cotata drept obraznica. Cum de fosta dumneavoastra nora, Angela Gheorghiu, careia eu ma laud ca i-am acordat primul premiu national cand era doar eleva de liceu, va mai poarta numele de familie dupa despartirea de fiul dumneavoastra? Mi-a cerut voie si am fost de acord, mi-a raspuns calm violonistul octogenar. Nu ne-a facut de rusine numele. Jos palaria, mi-am zis in gand. Ce morala inalta a unui intelectual. Apoi profesorul a comis o ironie legata de campania ministresei turismului. Sa fim noi o tara faimoasa doar prin sportivi? Nu eram foarte documentat si ajuns la redactie am cerut lamuriri. Asa am aflat ca doamna Udrea comprima valorile Romaniei in trei sportivi : Hagi, Comaneci si Ilie Nastase. Sunt trei sportivi care la vremea gloriei lor ne-au adus multe bucurii. Azi, printr-o abundenta intrebuintare, s-au mai uzat si ei, la chip si chiar la faima. Sa vina un american in Romania pentru a o vedea pe Nadia? O vede mai degraba la el acasa. Nici pe Gica Hagi si pe Ilie Nastase nu-i vezi toata ziua pe strada. Doamna Udrea care incaleca, intr-o imagine de televiziune reluata zilnic, o bicicleta, prilej cu care observam ca i s-a cam latit fundul, crede ca identificand Romania cu acesti trei mari sportivi, toti amatorii de vacante de pe mapamond se vor inghesui pe meleagurile dambovitene. Citeam intr-un atlas englezesc ca singurele lucrari de anvergura ale lui Brancusi sunt concentrate la Targu Jiu, orasel din sudul Romaniei, zona in care s-a nascut cel mai faimos sculptor modern al lumii. Ultima sculptura a lui Bancusi s-a vandut in urma unei licitatii cu o suma astronomica, ceva in jur de 30 de milioane de dolari. Sa nu incapa in portretul de tara al Romaniei, desenat de fosta purtatoare de dosare a lui Traian Basescu, si alta lume decat cea sportiva? Suntem noi Sparta antica, faimoasa pentru luptatorii si atletii ei? Merg oamenii in Romania ca la Olimpia, in Peloponez, sa pipaie tarana pe care au alergat sportivii Greciei antice? Pe tarmul iberic al Atlanticului, fiecare locsor prin care a trecut Columb e insemnat. La fantana asta a baut apa Columb, aici s-a oprit inainte de a porni pe Ocean, dupa piatra asta marele navigator si descoperitor a facut pipi. Sa vina nemtii sau francezii sau spaniolii sa vada unde a facut pipi marele nostru tenismen? Doamna Udrea care, spuneam, nu poate fi suspectata de prostie cand e vorba de agonisit avere proprie poate fi banuita ca piteste, sub fostul ei zambet dragalas care s-a cam ofilit, o mare cheltuitoare de bani publici. Sau ii cheltuie si pe ei tragandu-si cuvenita parte de profit? Profit poate fi si cel de imagine, pentru ca pana una alta vad ca facem pe toate canalele reclama nu Romaniei, ci Elenei Udrea.
