Pe o stanca neagra,/intr-un vechi satuc,/chiar intr-o casuta,/langa un patuc,/plange si suspina/o batrana mica,/ care are fiu cat un pustiulica./Caci la guvernare/fiul ei iubit/a plecat aseara/si n-a mai venit./Celularul suna/noaptea jumatate./Nu-i semnal,/si totusi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit, n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit
– Sun din Capitala, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
– Capitan e dansu’, e ca la armata. Mica mea ostire fuge sfarama
