2-0 este in fotbal un scor periculos. Noi vorbim insa despre baschet. CSU Asesoft a pierdut primele doua partide din cauza greselilor proprii. Daca in primul joc doar Cepulis a fost cat de cat in forma, la Sibiu sfertul cu numarul patru a fost unul de cosmar. Doar 8 puncte marcate, numarul de mingi pierdute a crescut pana la 25, iar defensiva a slabit dupa eliminarea lui Virgil Carutasu.
Trecutul e trecut. Prezentul conteaza fiindca el iti poate permite sa te gandesti la viitor. Asesoft trebuie sa invinga Sibiul de doua ori la Ploiesti si o data in deplasare pentru a se califica in finala. Orice alta ipoteza asupra acestei serii este din start exclusa de jucatori, antrenori, conducatori si suporteri. Pentru a lua titlul, jucatorii trebuie sa arate ca-l merita. Iar astazi au prima sansa sa o faca. La treaba!
Peter Schomers i-a dat indisponibili pe Cristian Craciun si pe Brice Kabengele. Primul se resimte dupa contactul cu Burlacu, din debutul meciului trecut, iar Kabengele se pare ca acuza ceva probleme medicale. In aceste conditii, singurul roman cu experienta din echipa Sibiului ramane conducatorul de joc Octavian Popa Calota. Pe banca la Atlassib ar mai fi Alexei Andrus, Cristian Ban, Andrei Dohi si ploiesteanul Andrei Lefter.
Sibiul a jucat cu un meci mai mult decat Asesoft in acest play-off, astfel ca tehnicianul neamt i-ar putea menaja pe cativa dintre americanii titulari. Oricum, in mod cert, ardelenii sunt mai putin presati de miza meciului de la Ploiesti, avand sansa calificarii si sambata, in Sala Transilvania.
De partea cealalta, Virgil Carutasu & Co. sunt constienti ca nu mai este de glumit si ca vor avea mult de tras pentru a-si repara greselile. Arnautovic nu se confrunta cu probleme de efectiv si va aborda meciul cu toata increderea in jucatorii sai. Pentru Asesoft, viitorul se joaca azi!
CSU Asesoft vs CSU Sibiu
Scor general: 0-2
Data si ora: miercuri, 6 mai, ora 19, Sala Olimpia
In direct pe Telesport
Arbitri: Marius Ciulin, Mircea Serban, Doru Vinasi
Impreuna
O sa incerc sa spun cat mai multe prin vorbe putine. Familiile se reunesc la nunti, botezuri si inmormantari. Atat bucuriile cat si supararile ne unesc pe toti, ne aduc impreuna in acelasi loc, in aceeasi situatie.
Imi place sa-mi amintesc sala la fiecare finala din ultimii cinci ani. Intotdeauna a fost ceva deosebit, intotdeauna mi s-a facut pielea de gaina si mai mereu mi-a tremurat vocea in comentarii sau prezentari.
Galagia si ropotele de aplauze fac casa buna cu o liniste sufleteasca de nedescris. Ca jucator simti probabil ca ai escaladat un munte si in varf te asteapta o multime calduroasa si primitoare, ce te imbie cu vin fiert si foc de tabara. Te uiti in jos si iti dai seama ca efortul tau a meritat. Si te simti bucuros si implinit…
Desi este trecut la capitolul dezamagiri, imi amintesc deseori ce a insemnat meciul de la Ploiesti, cu francezii de la Toulon. Cum a reactionat si a sperat intreaga sala, cum au luptat jucatorii. Desi supararea ne-a cuprins la final, nici suporterii si nici jucatorii nu au parasit “Olimpia” cu capul plecat. Asesoft murea frumos in Eurochallenge si se gandea deja la invierea din toamna lui 2009.
Cineva spunea ca viata nu se masoara in numarul de respiratii, ci in momentele care iti taie rasuflarea. Miercuri, 12 jucatori vor sa gaseasca in public o masca de oxigen. Au nevoie de voi ca de aer. 40 de minute, strigati si respirati pentru ei. Pana la vacanta, mai avem un trofeu de castigat.
Ionut Georgescu
