Doua Lumini
Luiza RADULESCU-PINTILIE
Spectacolul pioseniei nationale a ajuns pana la cer ! Pana acolo l-a urcat smerenia de imagine a unor politicieni care, in goana dupa voturi, nu s-au sfiit sa-l faca agent electoral pana si pe Dumnezeu. Ca urmare, nu le-au mai ajuns slujbele tinute cu usile inchise doar pentru ei, familii si cativa simpatizanti, nici sincroanele televiziunilor care, de dragul ratingului, luau cadru dupa cadru cu politicieni batand matanii si facandu-si cruci largi, cat sa impresioneze, si mai mult, alegatorii. Nu: de data aceasta au vrut mai mult si le-a iesit perfect. Din avion nu au mai zburat afise de prezentare a candidatilor, ci insusi domnul… Flutur, purtand triumfator un lampas cu Lumina adusa de la Ierusalim. Televiziunile si-au intrerupt programul obisnuit pentru a prezenta momentele aterizarii avionului si toata tevatura de pe aeroportul din Suceava, unde preoti si mireni roiau pe langa mesagerii tocmai intorsi de la Sfantul Mormant. Transferul de lumina dintr-un felinar in altul s-a soldat chiar cu stingerea celei aduse, cu atata mandrie si pe cheltuiala PD-L, de domnul Flutur, si cu reaprinderea ei rapida. La Bucuresti, Lumina a venit cu o delegatie a Patriarhiei. Apoi, cele doua Lumini s-au raspandit catre bisericile din teritoriu.
Am mai avut si alta data sentimentul ca traim parca in doua Romanii. Una in care politicienii puterii joaca Hora Unirii la Bucuresti, iar cei ai opozitiei – la Iasi. O Romanie care arata intr-un fel in statisticile si sondajele celor dintai si cu totul altfel in cele pe care le comanda ceilalti. O Romanie a politicienilor care si-au facut abonament la televizor si o alta a noastra, a oamenilor de rand, care traim spectacolul vietii de fiecare zi. Ei cu ei si cu Romania lor, noi cu noi si cu Romania noastra. Unii au vazut-o eterna si fascinanta, ministrul actual al Turismului o declara, de-a dreptul, taramul alegerii. La noi – cei care o avem si care am ales sa ramanem inca in ea – nu stiu cine se mai gandeste ! Nu le-au mai ajuns politicienilor incercarile disperate de a fi in lumina reflectoarelor. Au vrut sa-i vedem de-a dreptul in bataia sfintei Lumini a Invierii ! Flancati de popi ce nu mai pridideau sa dea interviuri, mandri nevoie mare de isprava intoarcerii de la Ierusalim.
Cine ar fi crezut sa fie atat de scurt drumul de la credinta la spectacol? Nici n-am stiut daca sa ma mir mai intai sau sa ma revolt cand, vineri seara, in fata Catedralei din Ploiesti, am vazut ridicata ditamai scena pentru credinciosii incolonati sa treaca pe sub masa. O recuzita care anula profunzimea gestului si smerenia credintei. A doua zi, spectacolul de la malul marii a fost si mai grandios! Cui si la ce i-o fi folosind?! Lumineaza-le, Doamne, de doua ori sufletul si gandul si, mai ales, iarta-i din nou !
