Stirea zilei ar fi trebuit sa fie indatorarea romanilor, tripla fata de cea din vremea lui Ceausescu (aceea fusese parca de sapte miliarde de dolari la care s-au adaugat dobanzi si a fost achitata in 25 de ani) la Fondul Monetar International. Acest imprumut urias, initiat, decis de un singur om, Traian Basescu, seful tribului numit Romania, ar fi trebuit sa ne faca tuturor pielea gainii pe spinare si sa ne ridice parul maciuca pe cap (acelora, fireste, care nu avem chelie). Spaima in fata deciziei aventuroase, decizie, repet, care a fost luata de un singur om in numele a milioane de oameni, ne este insa interzisa. Printr-o bizara coincidenta, exact in aceste zile, la teatrul DNA a inceput un spectacol fulminant. Toti suntem cu ochii acolo si uitam sa ne mai temem de imprumutul la FMI. Uitam sa ne mai punem intrebari. Uitam sa analizam daca este bine sau daca este catastrofal. Daca spectacolul care ne tine cu gura cascata si ochii cat cepele ar fi fost generat de regulile fara de regula ale intamplarii (a cazut un meteorit, a deraiat un tren, a picat in bot un avion) am fi vorbit de fatalitate. Dosarul cu terenul Agronomiei de la Baneasa este vechi de un deceniu. Acum o droaie de ani am scris toti ca e pacat de livezile de langa Bucuresti, ca nenorocim si asa imputinatul spatiu verde, ca un smecher pe nume Popoviciu si alti cativa de langa el au fitilit statul, ca miroase a frauda si spaga. Intre timp pe acele terenuri a aparut un adevarat oras comercial cu Metro, Ikea, Bricostore, Carrefour si altele asemenea. Au fost construite parcari, sosele, pasaje supraterane, iar zilnic mii de bucuresteni, si nu numai, se perinda pe aici. E aproape de neconceput Capitala fara acest reper. Atunci de ce arestari acum? De ce se nimereste tocmai acum bagarea la zdup a unui sef de serviciu secret, in premiera se pare in Romania? De ce acum si tocmai acum umflarea celebrului Popoviciu, unul dintre cei mai de varf afaceristi autohtoni? De ce nu ieri, inainte de FMI si de ce nu raspoimaine, dupa ce pritoceam si raspritoceam marea indatorare a Romaniei pe vesnicie? Romania se pare ca nu mai e demult o tara. Acum i se da lovitura de gratie. Cineva imi atrage atentia ca scadenta vine fix in momentul in care expira al doilea mandat al lui Basescu (era sa scriu Ceausescu!). Atunci, in numai doi ani vom plati (de unde oare?) 20 de miliarde euro. Pana atunci platim „doar”, cum zice presedintele, o dobanda minuscula de aproape un miliard de euro anual. Sfarsitul comunismului si al lui Nicolae Ceausescu a insemnat pentru Romania nu numai libertatea ci si abolirea obsesiei ca avem o datorie externa de platit. Iata ca, dupa 20 de ani, plecand de la zero datorie externa, suntem din nou amanetati. Amanetati strainatatii. Decizia fatala a fost luata, fara sa se consulte cu cineva, de Traian Basescu. El este politicianul, se zice, cel mai iubit de popor. In numele acestei iubiri poate face orice. Mai mult decat acest asasinat colectiv, decis fara ca cineva sa i se opuna, ce mai poate face? Spectacole desigur, fumigene, arestari in miez de noapte. Circul tine natiunea cu sufletul la gura. Natiunea nu mai are timp sa observe ca nu mai exista si suntem un biet popor dat pe datorie, incapabil sa se mai intoarca vreodata la statutul minimei demnitati.
P.S. Scriam saptamana trecuta ca Basescu are nevoie de acesti bani pentru nunta lui electorala. Nu m-am inselat. Sponsorii (nasi din umbra) trebuie platiti. Lautarii trebuie recompensati cu sute de euro lipite pe frunte. Nuntasii – ametiti cu bautura din belsug – cand se vor trezi nu va exista destula zeama de varza pentru a le astupa regretul si greata.
