Imprumutul e uneori bun vecin cu cersetoria. In tineretea mea, prin carciumi mai ales, o ironie-banc facea furori : Da-mi un leu sa-mi iau un covrig ca mi-e o sete de n-am unde dormi la noapte. Era si un fel de a-ti lua peste picior saracia. Ca in Creanga. Nici frumos pana la 20 de ani, nici destept pana la 30 si nici bogat pana la 40. Dar sarac ca acum si ca anul trecut si ca de cand sunt, niciodata n-am fost. Parca asa suna citatul din marele povestitor.
Ce se petrece acum la noi? O stire-soc a bulversat Romania. Aflam ca ne imprumutam la Fondul Monetar International cu o suma astronomica, ceva care merge spre 20 de miliarde euro. Imi aduc aminte ca o suma mult mai mica imprumutata de Ceausescu, suma la care s-au adaugat mereu dobanzi, ducand-o parca la 14 miliarde de dolari, a fost platita de romani, strangand mereu cureaua, in 25 de ani. Vindeam porcii rusilor si noi mancam doar adidasii, porecla pentru copitele ramatoarelor, singura parte relativ comestibila care ramanea in tara. Dadeam, in contul datoriei externe, gainile din care ramaneau la noi ghearele si capatanile. Ne culcam cu cosmarul datoriei externe si ne trezeam cu obsesia datoriei externe. Imprumutul de azi, decis si negociat de iubitul nostru presedinte-jucator (nimeni din Guvern nu pare a avea habar de negocierile incepute imediat dupa Anul Nou de starostele de la Cotroceni, nici macar bocii lui) nu pare a avea vreo noima. Nu exista, cel putin aparent, o urgenta. Nu suntem cu cutitul la beregata inca. Si atunci de ce aceasta cerere disperata a unei sume care nu stiu si nu prea stie nimeni cand si cum va fi platita? Dobanda e mica, ne linisteste presedintele. In primii doi ani dam „doar” cate 700 milioane euro. Apoi vine scadenta. Scadenta inseamna mai mult decat dublu fata de ceea ce datoram azi bancilor straine si nu suntem in stare sa platim. Fericirea, cu alte cuvinte, va dura putin. Vine dupa aceea dezastrul. Dupa noi – nu-i asa? – potopul!
Sunt un individ, conform standardelor la zi, depasit si chiar primitiv. Intru in panica numai la gandul ca as putea avea vreo datorie. Nu m-am imprumutat niciodata de bani nici la prieteni, nici la banci. Nu pentru ca n-as fi fost pus in situatia de a apela la aceasta formula comoda dar si lasa, ci pentru ca instinctul meu financiar a functionat altfel. Asta e. Daca te nasti cu ochii verzi nu-i poti face caprui sau galbeni decat daca pacalesti lumea cu lentile colorate. Eu nu vreau sa pacalesc lumea.
In satul meu mai traieste inca unul al lui Iordache. Ajuns la batranete, intr-o stare fizica si morala deplorabila, buhait si alcoolic, reazima zilnic stalpul birtului, vanand cate un fraier pe care sa-l tapeze de un ban. Da-mi si mie, nea Lucica, 100 de mii. Ti-i dau indarat maine. I-am dat o data, i-am dat de doua ori, cu convingerea mereu ca nu-i mai vad inapoi. Acum nu-i mai dau, cu toate ca stiu ca se stramba in spatele meu si ma injura. Cazul lui e clasat. Grav e al unui invatator care s-a imprumutat, cand avea baiatul gata de nunta, de o suma mare. Scot banii de doua ori si imediat ti-i dau indarat, i-a zis el unui bucurestean care si-a facut casa in Sangeru. Bucuresteanul, om patit, a cerut o garantie notariala. Socrul mare a garantat cu casa. A trecut nunta. N-a scos cat spera, dar i-au ramas ceva bani. Zaiafet mare, lautari scumpi, petrecere imbelsugata. Dupa nunta mirii au plecat in strainatate, iar socrul mare, uitand de datorie, s-a pus pe petreceri. Azi nu mai are casa si este vecin de stalp la crasma cu ala al lui Iordache. Si el, cu toate ca a fost invatator, om cu oarece staif in sat, traieste din intins mana si prajit cate un fraier. Pentru ce nunta se imprumuta nemilos Romania, lasand un plocon dureros in bratele copiilor? De ce face asta Traian Basescu? Nu cumva e vorba de nunta lui electorala din aceasta toamna cand trebuie sa cante lautarii, sa curga vinul, sa petreaca natiunea? Dupa aceea, mila lui Dumnezeu. Stiu ca Traian Basescu a facut orice cu acest popor. Ca intr-o narcoza, poporul l-a aclamat si-l aduleaza. Si atunci cand a aruncat spre el cu sticla de sampanie din care bause, si atunci cand a strigat „Sa traiti bine!”. Sondajele, care indica orientarile noastre de iubire lucida, il asaza in capul mesei, la nunta pierzaniei, tot pe Traian Basescu. Sa ne fie de bine!
