Moara Jaques Leon (II)
Lucrarile au inceput in 1898 primavara. Atunci au sosit, in doua trenuri, maestrul Luigi Cantaru, cu 11 muncitori priceputi, destinati a fi sefi de echipe, cu tot ceea ce le era necesar in munca precum si vagoane intregi cu materiale.
Jaques Leon pregatise totul, de la locuinte pentru mesteri pana la angajarea a vreo 15 lucratori. A doua zi dupa sosirea trenurilor a inceput lucrul, dupa descarcarea vagoanelor si adapostirea continutului lor. In doua saptamani se trasese linia de garaj, se amenajase santierul, se netezise si se masurase terenul. Fura angajati indata vreo 20 de oameni din multimea care dorea “de lucru”, mai mult ca “sapatori” si au inceput munca la fundatii. Cei mai indemanatici, observati de “maestrul” Luigi, au fost retrasi de la sapat, inlocuiti cu alti salahori si dati pe langa sefii de echipe sa-i invete bazele unor meserii: betonist, zidar, dulgher.
Trebuie spus ca Jaques Leon nu s-a scumpit la materiale. Fundatiile, structura de rezistenta, planseele au fost lucrate din beton, desi la acea data cimentul Portland nu se fabrica in tara, se aducea din afara si era foarte scump. Chiar pentru mortar se folosea varul hidraulic, produs in tara, dar si el destul de scump, iar caramida era luata de la fabrica recent infiintata in marginea Bucurestilor, spre Pantelimon, a lui Ferdinand Koska.
Jaques Leon era un om destept si venea des pe santier. Stia sa nu-l incurce pe mester si nici sa-i dea impresia ca il controleaza, ci doar ca il ajuta sa aiba totul la dispozitie. Dupa ce a organizat si o cantina, amatorii de a lucra aici s-au imbulzit. Sefii de echipe au gasit suficienti dulgheri, zidari si chiar betonisti sau tinichigii. In cea ce priveste munca necalificata, salahorii erau angajati cu saptamana, primind toti masa de pranz si, dupa greutatea muncii pe care o prestau, barbatii 5-6 lei pe saptamana, femeile 4-4,50, iar copiii si adolescentii – 1 leu pe saptamana.
In conditiile de care am vorbit lucrarile au mers destul de repede, in toamna anului 1900 cea mai mare cladire industriala a Ploiestilor era aproape terminata. Era compusa din doua corpuri: cel vestic, avea un subsol, un parter si doua etaje, peretii fiind tencuiti. Cel estic, mai intins si mai inalt, era dispus pe sase niveluri, un subsol, un parter, trei etaje si o mansarda, avand peretii rosii de caramida aparenta. Pana la sfarsitul anului finisajele exterioare si interioare erau terminate.
Neasteptand acest moment, Jaques Leon a dat dispozitie ca utilajele comandate la Viena sa fie trimise in tara, impreuna cu oamenii necesari pentru a le pune in functiune. In acelasi timp, echipa de constructori nu a fost concediata trecand la ridicarea unui adevarat complex cu magazii, depozite, locuinte, o cazarma etc.
Paul D. POPESCU
