Politica interesului
Leon CHIRILA
Scriam, anterior, tot in acest colt de pagina, despre situatia generala pe care o traverseaza tara si poporul, mentionand ca, de fapt, s-au scapat haturile din mana. Si nu cred ca am gresit deoarece, iata, in continuare, asistam la evenimente care n-au nicio legatura cu democratia, cu interesul national, cu, daca vreti, promisiunile cu care actuala putere – ca si celelalte, de altfel – au insfacat si painea, si cutitul. Asadar, tara „fierbe” intr-o criza generala – este vorba despre dimensiunile globale ale acesteia – si generalizata – in toate domeniile, iar populatia este terorizata, pur si simplu, de nesiguranta, tot mai evidenta, a zilei de maine, a integritatii familiei si a bunurilor pe care le are, a deplasarilor pe strada, in public, iar lipsa oricarei perspective a vreunei imbunatatiri le pune capac la toate.
Ei bine, in aceste conditii, puterea, guvernantii, cei care, cum spuneam, au painea si cutitul, parca sunt de pe alta planeta si procedeaza nici macar ca unii incepatori – care, totusi, mai invata, cum se spune, din mers – ci exact invers de cum ar trebui sa o faca, adica doar in interes propriu. Problema acestui interes a fost prezentata in mai toate legislaturile postrevolutionare, dar solutia inca nu a fost gasita. I s-a spus, daca va mai amintiti, politica de cumetrie, au fost stigmatizate cercurile de interese care „patronau” Palatul Victoria – actualul presedinte Traian Basescu fiind cel mai inversunat dusman al respectivei conjuncturi, iar acum s-a gasit o formula mai…neaosa – nepotism. Adica, in actualul Guvern au intrat, pe diferite posturi, tot felul de rude – mai bogate sau mai sarace – ale celor care sunt in prima linie si vor sa arate ca nu au uitat de unde au plecat.
Acest ultim aspect cred ca are, totusi, o explicatie logica in faptul ca, un partid – sau doua cum avem acum, daca nu chiar trei – nu poate sa-si puna in practica politica pe care a clamat-o in campania electorala cu oamenii altor formatiuni. Ca atare, a inregimentat in oastea conducatoare doar rudele si prietenii devotati, pentru ca, nu-i asa, interesul este sa conduca, sa-si puna in practica programul politic.
Ajungand aici, am pus de fapt, punctul pe i, un fel de I (adica i mare de tipar) pentru ca, la noi, politica facuta vizavi de romani a fost politica interesului de partid. Ca unii au inteles partidul ca fiind propria persoana sau un grup mai restrans sau mai largut, este o alta problema, dar esenta este aceeasi: nimeni nu a urmarit interesul poporului, al tarii, respectiv acel interes national care, iata, in continuare, ramane cea mai inalta dintre aspiratiile unui popor. Acest deziderat inca nu poate fi realizat de catre clasa politica actuala pe care nici macar „uninominalul” nu a reusit sa o schimbe. Vom asista, asadar, la prelungiri de cumetrii, de logodne, de mariaje politice mai mult sau mai putin reusite, care, cu siguranta, isi vor urmari tot interesul de partid, sau – cel cu dimensiuni mai inguste si mai de condamnat – interesul personal. Politica interesului de acest tip ne va mai da multe batai de cap, ne va mai scoate multe fire albe si se va mai balaci in multe tone de cerneala tipografica, in valuri de vorbe si de imagini.
Doar speranta noastra ca toate au un sfarsit ar fi singura solutie si de aceea trebuie sa nu ne-o pierdem, oricate cumetrii si nepotisme isi vor mai gasi culcus in ierarhiile acestei tari.
