Am trait atatea incat de la o vreme capacitatea mea de a ma mira s-a diminuat pana la disparitie. In fond, pe pamantul acesta, multe sunt posibile, iar in Romania totul este posibil. Nu mai repet varza de intamplari sa le zic insolite din aceste zile, unele tragice si sangeroase, altele doar dramatice. Ma voi opri la o nedumerire de adresare (pana la urma, de aceea sunt scriitor), la una lingvistica. Trei seri la rand in domiciliul meu, prin mijlocirea micului ecran, au pastruns dezbateri infocate pe tema asasinului Gorbunov. Zic asasin referindu-ma la vechile ciuruiri cu gloante ale unor cetateni si nu la ultima isprava de asasinat de la Brasov unde exista dubii daca Gorbunov in persoana, Gorbunov prin complici ruso-moldoveni sau altcineva a savarsit omorurile din strada. Faptele dovedite, cele vechi i-au adus acestul scelerat o condamnare la puscarie de 15 ani. O judecatoare batausa, un procuror si niste doctori au concurat la punerea in libertate a asasinului inainte de ispasirea pedepsei pe motiv de galci sau de paienjenis pe ochi. Dezbaterile lungi ale specialistilor criminalisti, ale gazetarilor, ale altor bagati in discutie au intors pe toate fetele cazul. Nu insist. Ma opresc doar la amanuntul care a legat ca o piftie lasata in frig toate aceste galcevuri televizate. „Domnul Gorbunov”, zice o avocata, s-a bucurat de prezumtia de….. si da-i si da-i. Avocatii, ma linistesc eu la auzul domnirii asasinului, sunt obligati la un exercitiu de politete fata de clienti. Pentru ei domnul client ramane domn chiar daca a tocat si ambalat in pungi un copil de tata sau a injunghiat de 40 de ori o femeie pe care a violat-o in prealabil. Dar sa zica „Domnia sa domnul Gorbunov” sefa de onoare a magistratilor din Romania, o femeie altfel inteligenta, m-a lasat perplex. In instante, imi amintesc eu, parca era evitata formula. „Inculpat Vasilescu” sau, parca, „Cetatene Vasilescu” era formula prin care judecatorul se adresa celui din boxa. Cum Dumnezeu sa domnesti de o mie de ori intr-o emisiune o bestie? Formula a fost repetata pana la satietate de analisti, de reporteri de investigatie, de magistrati, de politicieni. Traim in tara in care agenda zilnica, formulele si retetele de destituire sau promovare sunt dictate de „Domnia sa, asasinul!”. Domnul asasin, domnul violator, domnul devalizator de banci, domnul spagar, domnul ciorditor de portofele sunt oameni si au dreptul european si universal de a fi respectati. Daca as indrazni pesemne sa urlu la un criminal care a violat o fetita de sase ani si apoi a aruncat-o intr-un tomberon unde si-a gasit sfarsitul „mai bruta nenorocita, fiara, subom, mai nemernicule”, caz real petrecut parca la Iasi, o distinsa doamna judecator, impeturbabila si planturoasa, m-ar aseza usor dupa gratii, probabil cu aceeasi usurinta cu care sunt suspendate pedepsele criminalilor din motive cel putin ridicole.
Suntem tara in care totul este posibil. Suntem tara care da permisii brutelor condamnate la puscarie pe viata. Daca un sadic de 55 de ani a fost condamnat la 29 de ani de temnita nu se cheama ca e condamnat pe viata ? Ei bine, la noi este posibil sa intalnesti acest asasin la cinematograf, mancand seminte sau in dormitorul tau pe care l-a incurcat cu al lui. Sa nu cumva sa faceti greseala de a va adresa criminalului altcumva decat cu formula directa „domnule”, iar cand il evocati, chiar si in singuratate nu numai intr-un talk show de televiziune, sa ziceti musai „domnia sa”.
