Epurarea cafegiilor statului
Nicoleta DUMITRESCU
_______________________
S-a disipat ceata peste anuntul initial al noului Guvern legat de faptul ca personalul din aparatul central va fi redus cu 20%. Lamurirea a fost data de catre vicepremierul Dan Nica. Si mai clara lamurire ca asta, nici ca se putea: “Cei care au ca unica ocupatie sa bea cafeaua vor pleca acasa!” Acum, ramane de vazut prin ce metoda vor fi descoperiti cafegiii statului, taman in momentul cand se pregatesc sa duca la gura ceasca. Asta daca nu cumva unii s-or pune la adapost, renuntand brusc la sorbitul cafelei in orele de program, si ma refer in mod special la aceia care poate stiu sa si citeasca in zat, astfel incat sa afle fix cand va veni verificarea guvernamentala. Si tot Dan Nica a mai venit cu un amanunt suplimentar vizavi de epurarea cafegiilor statului. In procentul de disponibilizare de 20% din personalul aparatului central vor intra cei care nu-si justifica activitatea, si a caror angajare a dus la dublarea sau triplarea posturilor din minister pentru care, in plus, se platesc si salarii mari. Intr-un cuvant, cei cu pile!
S-a vorbit mereu despre nepotism, despre fini, nasi, copii etc. strecurati pe langa concursurile organizate in vederea ocuparii unui loc de bugetar la stat.
Parca acum cateva luni vuiau ziarele si televiziunile despre megalomanele salarii pe care le incasau tot felul de directorasi de agentii guvernamentale, dar si despre cate un arbore genealogic – adica de un director cu vreo droaie de descendenti – descoperit in cate-o organigrama de institutie extrem de bine platita.
La prima vedere, actiunile acestea, cu datul afara al acelora care, in opt ore, nu fac altceva decat sa bea cafea, sa plimbe hartii sau sa vorbeasca la telefon, pica bine la popor, mai ales in aceste vremuri de criza cand devizele trambitate sunt “economie si reducere”.
Numai ca, ar trebui mai degraba sa se analizeze prin ce sistem s-a ajuns ca organigramele institutiilor centrale sa fie atat de umflate.
Au existat destule cazuri in care de cate un stat de functii s-a tras precum de un elastic astfel incat sa intre si X, si Y, si Z, pusi acolo in urma unui telefon, ori pentru ca este ruda lu’… cutare, ori fiindca “e de-al nostru, de la partid”. Numai ca nimeni nu-i prost sa recunoasca: da, asa este, clientelismul nu moare niciodata! Este mai usor, insa, ca sa se arate cu degetul si sa se declare ca este nevoie de schimbare. Numai ca, daca tot este schimbare, aceasta sa nu devina una de genul pleaca ai lor si vin ai nostri! Spun asta deoarece, se stie, o data la patru ani, cei care vin – la putere, bineinteles – incep sa caute bubele in capul acelora care au pierdut-o. Si in timp ce cauta de zor, incep sa schimbe in dreapta si in stanga oamenii care nu mai fac performanta. In unele cazuri, pentru ca asa s-a intamplat – activitatea n-a mers tocmai bine, iar in celelalte cazuri – pentru ca trebuie sa vina si altii. Ca au aceeasi culoare politica cu aceia care au castigat puterea, bineinteles ca nu are importanta. Important este, insa, ca acestia din urma sa nu aiba viciul cafelei. Altfel, vor fi comparati cu fostii care n-au avut alta ocupatie la birou decat aceea de a bea cafea. Or, dupa cum a anuntat vicepremierul Nica, acestia vor pleca acasa !
