Leon CHIRILA
Cititorii nostri mai in varsta isi mai amintesc, probabil, de una dintre manifestarile culturale ale regimului trecut, care faceau sa se prelungeasca – cu aprobare – programul singurului post de televiziune romanesc, si la care ne mai „clateam ochii” incetosati doar de figurile „ilustrilor ceausesti”. Erau, cam la trei saptamani – o luna, acele spectacole cu public, televizate, intitulate „Dialog la distanta”, un fel de competitie intre doua judete, ai carei protagonisti erau cele mai reprezentative formatii artistice sau personalitati. Iar la respectiva competitie concurentii „jucau acasa” – ca sa spunem astfel – adica fiecare pe scena lui, de regula in municipiile resedinta de judet. Si iata ca, peste decenii, dialogul la distanta de odinioara este readus pe o alta scena – de aceasta data politica – dar cu formatii la fel de inversunate in a demonstra care este mai buna. Este vorba despre incrancenarea care se evidentiaza, deja, intre actuala putere si opozitie. Pana acum, am asistat, dupa fiecare scrutin parlamentar, la schimbarea puterii, dar in nicio alta ocazie de dupa revolutie nu am auzit atatia decibeli din partea opozitiei (fosta putere) la adresa puterii (fosta opozitie). Doar puterea nou instalata mai isi dadea drumul la gura pomenind, uneori cu o frecventa enervanta – vecina cu dorinta de a-si motiva o anume incapacitate de a dovedi greutatile guvernarii pe care o preluase – atat de tocita formulare „mostenirea vechii guvernari”. Ei bine, aceasta noua legislatura incepe, dupa cum usor putem constata, cu un puternic si sustinut „dialog” intre putere si opozitie, fiecare incercand sa-si apere saracia, si nevoile, si neamul! Fara indoiala, vechea mostenire nu putea lipsi dintre „argumentele” debutului coalitiei PD-L+PSD-PC, premierul si locotenentii sai oferind electoratului parte dintre „afacerile” baietilor destepti din vechea guvernare. Am aflat astfel despre mari datorii neachitate, despre deficitul mai consistent decat cel anuntat public de catre liberali inainte de a pierde puterea, deficit generat, oarecum, si din cauza acelor gauri negre provocate de lefuri mari si numeroase, de servicii scumpe si dotari supraevaluate. Chiar se mentiona, ieri, faptul ca fostul ministru al Sanatatii aprobase – cu trei zile inainte de a parasi fotoliul ministerial – achizitionarea unui spital mobil in valoare de 20 milioane de euro, achizitie din care urmau sa se infrupte doar apropiati ai respectivului fost ministru. Dar, cum spuneam, nici trompetele fostei puteri nu suna mai incet, iar iuresul bataliei cu actuala guvernare este sustinut de canonada unei „artilerii” bine comandate de catre fostul premier. Astfel, Calin Popescu Tariceanu il acuza pe inlocuitorul sau de la Palatul Victoria ca, sub pulpana FMI – care ar urma sa ne faca o vizita – se ascunde dorinta expresa de impunere a noi taxe. Si tot premierul Boc este comparat de catre inaintasul sau, cu un „contabil sef de CAP”, Tariceanu uitand, de fapt, ca un veritabil fost contabil sef de CAP a stat la baza celebrei afaceri „Caltabosul”, produsa sub sceptrul sau. Si ca sa dea impresia de durere fata de soarta tarii, acelasi Tariceanu mai vrea si sesiune extraordinara a Parlamentului, pentru aprobarea bugetului, uitand, iarasi, ca daca aceeasi durere s-ar fi manifestat pe vremea cand se afla la Palatul Victoria, bugetul ar fi fost de-atunci aprobat, iar acum, eventual, rectificat. Dar, daca toate acestea nu s-ar fi intamplat, mai aveam acum dialog la distanta?
