Cuviosul Patapie
In partile Egiptului era o cetate ce se numea Teba, pe care o inconjura si o adapa fluviul Nil. Acolo s-a nascut acest fericit Patapie, din parinti crestini, fiind crescut in buna credinta si in frica Domnului. Venind in varsta desavarsita, a trecut cu vederea desertaciunea lumii acesteia si, lasand casa, parintii si prietenii, s-a facut monah. Ducandu-se in pustia Egiptului, vietuia dupa Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugaciunea si cu multe feluri de osteneli monahicesti si pustnicesti. Facandu-se vestit si incepand a veni multi oameni la dansul si a-l lauda pentru viata cea plina de fapte bune si fiind suparat ca i se tulbura linistea – caci era laudat de gura oamenilor – din aceasta pricina lasand partile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, facandu-si o coliba aproape de Vlaherna, langa zidul cetatii, s-a inchis intransa si se odihnea acolo, ca in pustietate, nestiut de nimeni, afara numai de singurul Dumnezeu, Care stie pe cei ce sunt ai Sai, vorbind cu El prin neincetata rugaciune.
