Daca te poarta pasii prin Azuga, ca turist, este imposibil sa nu dai cu ochii, la o aruncatura de bat de Fabrica de bere, de un imens ciorchine de strugure – stilizat, din lemn, pe un panou mare. Evident – este pus de reclama, insa, anuntul ca aici poti vedea o crama veche, din anul 1892, unde in program intra si degustarea de vin, firesc, este o invitatie cu greu de refuzat. Intrand, am aflat de la cei care administreaza aceasta crama – inclusa in turismul de pensiune inca de acum trei ani – ca, in 2007, de exemplu, aproape 10.000 de turisti – veniti de prin toate colturile lumii au trecut pragul Cramei Rhein – cea mai veche locatie din Romania unde se produce vinul spumant dupa metoda frantuzeasca Champenoise. Dar asta nu este totul – aici poti afla povestea vinului spumant de la Azuga, produs sub blazonul Casei Regale.
In postura de turisti am vizitat crama, am aflat metoda fabricatiei vinului spumant de la Azuga, dar si faptul ca romanilor le este interzis sa mai foloseasca denumirea de sampanie, pentru licoarea cea mai savurata la momentele oficiale si de maxima fericire. De ce ? Dupa cum am aflat de la ghid, in aceasta crama s-a fabricat celebra sampanie Zarea, ca, ulterior, dupa anii ’90, aceasta locatie sa devina un punct de lucru al Cramelor Halewood. Nu s-a mai produs sampanie, ci vin spumant, pentru ca, ni s-a explicat, “sampania este, acum, o origine protejata, si, dupa revolutie, la noi, in Romania, francezii nu ne-au mai dat voie sa folosim acest termen. Ca atare, acum, la Azuga se produce doar vin spumant.” Si tot de la ghid am aflat si care este diferenta dintre vinul spumant si vinul spumos. In primul caz, este vorba despre o fermentatie naturala a produsului – adica alcoolul si bioxidul de carbon se produc in interiorul sticlei, pe cand in cel de-al doilea caz – al vinului spumos – bioxidul de carbon se introduce din afara, ca in cazul sifonului. Care, este, insa, povestea vinului spumant produs, la Azuga, sub blazonul Casei Regale de Romania ?
Strugurii provin din trei zone: Dealu Mare, Podisul Transilvaniei si Medgidia, dupa care, vinul rezultat este imbuteliat cu drojdie si cu un sirop special, in sticle. Sticlele se asaza, apoi, pe stative, la orizontala, timp de noua luni, la temperatura scazuta. In acest timp, drojdia fermenteaza si formeaza acel alcool si bioxid de carbon – ceea ce inseamna ca este vorba despre vinul spumant, unde, iarasi – alta diferenta, bulele sunt mici si dureaza mult timp, pe cand la vinul spumos, bulele sunt mari si dureaza foarte putin. Cum se intampla, de regula, la vinurile vechi, si in cazul celui spumant, cu cat sticla sta mai mult pe raft, cu atat si calitatea licorii este net superioara – aromele sunt mai proeminente, iar spumantul mai catifelat. Dupa cele noua luni de stat pe raft, sticlele se duc la limpezit, pe pupitre, si, timp de sase saptamani, zilnic, acestea sunt rotite de cate doua ori, in sensul acelor de ceasornic, pana ce drojdia se strange in dop, iar lichidul ramane limpede si cristalin. Urmeaza, apoi, operatiunea de extragere a drojdiei, se pune dop de pluta si se mai lasa, la odihna, inca o luna, pentru omogenizare, dupa care se eticheteaza. Intr-un an, in cramele de la Azuga se umplu cu vin spumant cam 100.000 de sticle, o parte dintre ele ajungand la Palatul Elisabeta, resedinta Casei Regale. Mai concret, Spumantul Rhein Extra a fost lansat la Palatul Elisabeta, sub blazon regal, la jumatatea lunii aprilie 2006. De fapt, se continua o traditie mai veche, deoarece, asa cum am aflat, spumantul este cea mai veche marca de “sampanie” autohtona, devenita un produs oficial al Curtii Regale inca din anul 1920.
N.DUMITRESCU
