Scolile din Comarnic isi pun nadejdea… in buzunarul parintilor
Spre deosebire de alte unitati de invatamant din Comarnic, Scoala nr. 2 cu clasele I-VIII din cartierul Vatra Sat dispune de conditii adecvate pentru desfasurarea procesului instructiv-educativ. Cladirea scolii, in care invata aproape 190 de elevi, a fost reabilitata in urma cu doar cativa ani, iar in ceea ce priveste dotarea cu material didactic a fost asigurat, cu eforturi deloc de neglijat ale conducerii scolii, strictul necesar pentru evitarea aparitiei unor sincope in respectarea cerintelor programei scolare. Dar asta nu inseamna ca nu mai este nimic de facut. Din discutia cu cativa elevi – pe care i-am intalnit „incingand” o miuta pe platoul din curtea scolii (foto 1) – am inteles ca dorinta cea mai mare este aceea de a avea o sala de sport intrucat, pe timp nefavorabil, fac orele de educatie fizica in clasa. Profesorul Ion Tamas, directorul scolii, spune ca aceasta problema este cunoscuta mai demult de catre conducerea Primariei Comarnic, raspunsul oferit de edilul Dorian Botoaca fiind urmatorul: „Propunerea va fi discutata intr-o sedinta a Consiliului Local, iar daca votul consilierilor va fi pozitiv, atunci vom include acest proiect in lista investitiilor pe anul viitor cand, speram, vom atrage mai multe fonduri europene nerambursabile, deoarece bugetul local este destul de limitat”.
Procesul de reabilitare a scolii, despre care aminteam, a inclus si construirea altor toalete, numai ca vechea cladire, situata in vecinatate (foto 2), nici nu a fost demolata, nici nu i s-a dat o noua destinatie. Ca atare, din cauza mizeriei care troneaza in interior, aceasta poate constitui un focar de infectie. „Am facut mai multe demersuri la primarie, in ideea de a-i gasi o alta utilitate vechii cladiri, cum ar fi transformarea ei in arhiva sau in magazie pentru depozitarea materialului didactic. De fiecare data, insa, ni s-a invocat ca bugetul local este limitat si ca, deocamdata, sunt alte prioritati”, afirma directorul Tamas. Cunoscand aceasta realitate trista, la fel ca atatia alti omologi de-ai sai, directorul Tamas si-a pus toata speranta in sprijinul comitetului de parinti, la care „intotdeauna am gasit intelegere atunci cand a fost nevoie sa reparam diverse banci, sa inlocuim geamurile sparte sau broastele defecte de la usile claselor…”.
D. CONSTANTIN
