Florin TANASESCU
Ei, armata celor multi, trecuti prin seminarii cu sau fara liturghia de rigoare data „dascalilor”, au cerut, in septembrie curent, marirea salariilor. Or, cum nu se cadea a umbla cu clopotnita in spate pe strazi, ori a bate toaca pe la poarta lui Tariceanu, au subsumat toate in spor de confidentialitate ( preoteasa n-au inselat-o), spor de periculozitate ( mai vin ziaristii si ii prind cum pun apa in vin, in loc de vin in apa), spor de risc (se mai face cate-o entorsa pe scarile Patriarhiei, iar pusul piciorului in ghips echivaleaza cu ani grei de sihastrie -vezi cazul Stanculescu vs ICCJ), spor de chip necioplit (fiindca nu s-au inchinat la Varvar Talharul, ocrotitorul puscariei din Ploiesti) si spor pentru ofensa adusa autoritatii (ca se inghesuie sa atinga doar tatele patrafirul, de trebuie dat la curatat dupa aia).
Un preot, dupa 15 ani vechime, castiga 7 milioane de lei. Vechi, dupa noul Testament. De la fiecare dupa necesitati, fiecaruia dupa nevoi. Iar necesitatile sunt multe. Si nici inmormantari nu mai sunt ( de la sinucideri nu se scoate niciun sfant), cununiile se sisteaza, ca vine postul, deci trebuie sa se scoata si ei cumva.
Cui trag – unele, nu toate – dintre sfintiile lor, clopotele, acum ? Candidatilor. Sigur, nu ne-am fi minunat daca Frusinoiu, de la Catedrala, ar avea (atentie, n-am spus ca are) contract cu Surugiu – alias Fuego – pentru a se lepada de necuratul numit PNG, ca nu umbla cu Steaua, ci cu Fatima, echipa aia din liga a doua portugheza, unde este si fecioara cu acelasi nume.
Desigur, este o simpla coincidenta schimbarea sefilor de protoierii taman acum , in campanie electorala. Desigur, tot un nefericit caz – dar repetabil, nicio grija – s-a vazut intr-o zi din cursul saptamanii trecute in Ploiesti – nu la dracu-n praznic !- cand fete bisericesti, dupa ce au binecuvantat sloganul unui candidat, pe la Casa Sindicatelor, au mers fara dascal (care, probabil deretica prin ograda preotesei) la carciuma, spre a le fi rasplatita cazna, ca era frig afara. Sigur, dupa cum este bine a se face separatia puterilor in stat, aidoma si a celor lumesti de cele ceresti. Or, a te duce tu, fata bisericeasca la bodega imbracata in sutana, sa-ti dea o masa candidatul, sa bagi pe sub nas friptura, dupa antreul numit „Doamne ajuta !” si fluturat semnul crucii ca si lozinca partidului, de sta sa-ti verse paharnicul toiul pe patrafirul de tarcovnic, asa ceva este de incalcat domeniul privat al lui “Uciga-l Toaca”. Bineinteles, exista si legitima aparare pentru cei despre care facem cantare: Ei vor binele orasului, al tarii, al Deltei, al Rezervatiei din Bucegi, al oricui, dar mai intai pe al lor insisi. In toate exista justificare.
Dar imbracati in blugi si incaltati in adidasi, ca orice muritor, ateu sau nu, ce-avea ? Nu mai avea autoritate candidatul ?
Fereasca-ne doctorul de boala curabila sau incurabila, profesorii care dau meditatii cat este greva – de prostie, iar Dumnezeu de ipocrizie, demonul de amiaza si, mai ales, de sondajele in care biserica este pe primul loc in topul increderii electoratului, macar pana in 30 noiembrie. (Se subintelege, acatistul de mai sus face trimitere numai la o anumita categorie de tarcovnici, nu la preotii care-si vad de treburile bisericesti).
