Casa Domneasca de la Brebu
Ansamblul arhitectonic de la Brebu reprezinta unul dintre cele mai importante monumente ctitorite de Matei Basarab (incepand din 27 iunie 1650) si desavarsite de Constantin Brancoveanu (din anul 1689), constituind o realizare reprezentativa a arhitecturii secolului al XVII-lea. Complexul istoric de la Brebu este asemanator palatelor brancovenesti ce au avut nu numai rosturi gospodaresti, cu pridvoare pentru odihna, ci si rosturi militare. Zidurile exterioare au fost, totodata, si ziduri de aparare cu metereze de tragere si poduri de straja. Intrarea in incinta intregului complex arhitectural se face pe sub clopotnita, care este o constructie masiva din caramida, avand inaltimea de 27 metri. Alaturi de biserica, in incinta manastirii, ctitorul a ridicat case incapatoare, de locuit in timpul verii, care au fost construite odata cu cetatea, turnul si biserica. Constantin Brancoveanu, cel care a continuat lucrarile incepute de Matei Basarab, a alungat taranii de pe hotarul Podului Cheii spre a largi cuprinsul manastirii, fapt ce a provocat mari nemultumiri. Lupta dintre calugari si tarani a durat pana in anul 1863, cand s-a produs secularizarea averilor manastiresti si cand manastirea a fost transformata in biserica de mir, iar mosiile au trecut in patrimoniul Eforiei Spitalelor civile, fiind folosite ca loc de recreatie a elevelor de la Azilul “Elena Doamna”. Mai tarziu, aici a functionat un sanatoriu, care s-a transformat apoi in preventoriu, iar in anii 1950 – 1957 a gazduit un azil de batrani. Asupra acestui ansamblu arhitectonic s-a intervenit de doua ori; o prima reparatie a fost facuta in 1843, in timpul domnitorului Gheorghe Bibescu, fiind urmata apoi de o noua restaurare in anii 1957 – 1959, realizata sub patronajul Directiei Monumentelor Istorice, cand monumentul a fost readus la forma initiala, dandu-i-se destinatia de muzeu. Sunt expuse piese de arta medievala (icoane, obiecte de arta decorativa: vesminte, costume boieresti din catifea cu fir de aur si argint, podoabe si bijuterii de epoca); vechi tiparituri romanesti din secolele XVII – XVIII, indeosebi din vremea lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu (“Pravila de la Govora” din anul 1640, “Indreptarea Legii”, tiparita la Targoviste in 1652, “Biblia de la Bucuresti” din 1688, carti realizate de mitropolitul Dosoftei si de Antim Ivireanul la Snagov); documente, unelte, vase din ceramica si metal, arme, monede, inele.
