Leon CHIRILA
Asistam, pe zi ce trece, la escaladarea amenintarilor generate de criza financiara americana care tinde sa bulverseze planeta. De dimineata pana seara, auzim, vedem, discutam despre caderi de burse si de banci occidentale, despre reuniuni internationale ale „greilor” lumii financiare si politice, si tot ai impresia ca toate sunt zadarnice. Pe de alta parte, autoritatile noastre ne toarna zilnic, in pahare, licoarea linistirii sufletelor, in care ne introduc ingrediente de genul „bancile noastre sunt solide”, „la noi bursa nu influenteaza decat in mica masura economia reala”, „investitiile noastre sunt sigure” si tot altele asemenea care, de fapt, nu fac decat sa sporeasca germenele care poate genera spaima omului de rand. In astfel de conditii parca iti pierzi si slabul spor pe care ai impresia ca-l inregistrezi cotidian si toate iti creaza o nebuloasa ce te ameteste.
De vreo cateva zile, sesizand tocmai aceasta stare de spirit din randul populatiei, Banca Nationala a Romaniei – ce-i spunem, pe scurt, BNR – a inceput sa ne dea asigurari ca depozitele noastre – acelea care mai sunt prin banci si de valoarea pe care o au – nu sunt in pericol si ca, aplicand o hotarare de nivel continental – a Uniunii Europene – depozitele pana la 50.000 de euro sunt garantate de stat. Asta ca sa nu avem impresia, cumva, ca se-ngroasa gluma cu recesiunea financiara internationala. Dar, poti fi pasiv la toate acestea?
E-adevarat, unii privesc lucrurile cu detasare, altii le considera gluma proasta a anului 2008, iar mare parte dintre noi incep sa-si faca probleme intrebandu-se, totusi, in modul cel mai serios, cat se va mai ingrosa gluma? Pentru ca inca nu avem certitudini asupra cauzelor care au determinat aceasta vanzoleala financiara, nu stim cine se face vinovat sau ce mana a lucrat impotriva oranduielii care, intr-un fel, era. Deocamdata, pe banuieli, pe presupuneri sau pe „fitilele” pe care le arunca unii nu ne putem baza pentru a ne limpezi gandurile invalmasite. Pentru ca, iata, unii spun ca-i mana evreilor din finantele americane, altii ca in sistemul ipotecar american si-ar fi bagat coada arabii, stapanii atotputernici care stau cu fundul pe petrol, si nu putini sunt si cei care ne trimit cu gandul la razbunarea sau blestemul celor care apartin islamului.
In acest context, temeiul unei intrebari de genul „Cat se va mai ingrosa gluma?” este acela ca, in primul rand, cei avizati au aflat cel putin de problemele unei firme americane, de talie mondiala – Merrill Linch – care, pana sa-si gaseasca sfarsitul in aceasta gaura neagra a finantelor mondiale, isi dadea cu parerea. Parerile acesteia care, noua, romanilor, ne-au creat mari necazuri, in anii postdecembristi, deoarece erau adevarate verdicte, chiar directive, privind sanatatea economiei noastre – si, mai ales, ridicarile si coborarile Romaniei pe scara sigurantei afacerilor (la care recurgea frecvent), devin, acum, niste baloane de sapun. Si, daca o astfel de institutie – feroce in comportamentul ei anterior – a ajuns de rapa, este normal sa ne intrebam: „Cat se va mai ingrosa gluma?”
Sa ramanem, insa, doar la enuntul acestei intrebari si sa speram ca nu vom deveni victimele unei recesiuni care, intr-adevar, ne-ar da dureri de cap.
