Lemne, gunoi de grajd, fan, crengi uscate. Ce se nimereste si de unde se nimereste. Cum e norocul. Nicolae Popa, unicul proprietar de magarusi din Sinaia, face tot felul de comisioane cu cotiga lui trasa de asini.
Are o pensie de 400 de lei pe luna. „Mica!”. Doar cate 10 lei pentru fiecare an de munca! A lucrat patru decenii la spatii verzi la Mefin. Sapa, curata, grebla, planta flori. „Avea uzina si sere de flori. Acum nu mai are nici praful de pe toba”.
Loti si Bujor, cei doi magarusi gratie carora pensionarul isi rotunjeste veniturile, sunt tinuti intr-un grajd de pe Piscul Cainelui. Dupa ce da jos poverile din cotiga, pensionarul isi duce magarusii la culcare langa linia ferata. Loti are patru ani. Bujor are cinci. Parintii le-au fost vanduti fiindca erau batrani. Tropa-trop, printre limuzine cabrio, jeepuri, betoniere, camioane de 20 de tone, ATV-uri. Pitorescul sinaian si pitorestii lui companioni s-ar putea trezi cu concurenta in viitor. Asa se-aude. Asa a aflat Nicolae Popa: „Deocamdata nu mai are nimeni magarusi. Dar zicea unul ca vrea sa-si cumpere”. Bujor schioapata: tropa-pa-trop.
(I.S.)
