In oborul ploiestean exista o piata de vechituri, care reprezinta, pentru foarte multi prahoveni, unica speranta de a-si completa veniturile modeste. Acestia incearca sa vanda tot felul de nimicuri, in speranta de a mai castiga cativa zeci de lei. La tarabe, sau direct pe asfalt, se pot gasi tot felul de lucruri, de la cuie si suruburi, telefoane mobile descompletate- unele chiar ruginite, haine si pantofi second-hand, casete audio, reviste de colectie si carti, pana la catei si porumbei.
Chiar daca este frig sau ploua, piata de vechituri de la marginea oborului ploiestean este plina pana la refuz. Prahovenii –in general pensionari – veniti sa vanda tot felul de nimicuri sunt din ce in ce mai numerosi. Cuie, suruburi, haine si incaltaminte folosite, componente pentru vechile televizoare cu lampa, scule ruginite ; tot ce vrei si ce nu vrei. Toate aceste obiecte capata ceva valoare in piata de vechituri, semn ca multi oameni saraci isi permit sa-si faca doar aici cumparaturile. Trist, dar adevarat! Aruncand o privire printre tarabe, gasesti siruri intregi de haine si incaltaminte uzate. “Totul e la fel ca si acum 10 ani. Nimic nu s-a schimbat”, ne spunea C. I., comerciant. Putin mai incolo- cateva tarabe cu candelabre vechi de peste un deceniu, dar si alte obiecte. “Ne vindem saracia. Paharele au fost ale bunicii, le-am primit cadou de nunta acum 45 de ani; nu le-am folosit decat o data”, povesteste B.M., pensionara. De la tarabele cu vechituri ajungi si la piata de masini. Aici, foarte putini vizitatori, iar clienti- si mai putini. “In piata au intrat peste 100 de masini si la ora 7.00 mai asteptau sa intre alte cel putin 100, doar ca nu mai aveau loc”, ne-a povestit A. H., in timp ce astepta sa vina cineva sa-i cumpere masina. Omul insa stie ca nu o va vinde prea curand. Este o Dacie veche de treizeci de ani, dar si singura speranta pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere, la iarna…
Catalina STROE
