• interviu cu initiatorul festivalului Sinaia Forever, primarul orasului din perioada 1992-1996, Nicolae Andrei
La emisiunile radiofonice transmise in zilele festivalului Sinaia Forever, emisiuni de la care primarul din perioada 1992-1996 scapa arareori neinvitat, jurnalistii il numesc cu obstinatie „parintele festivalului”. Cum etichetele se lipesc usor, dar se dezlipesc mai greu, i-am luat un interviu lui Nicolae Andrei in aceasta calitate.
– Cum v-a venit ideea sa aduceti pe lume acest „copil”?
– In 1995, am aniversat 300 de ani de atestare documentara a Sinaii. Acesta a fost scopul realizarii primei editii a festivalului. Ca idee, la 1895, cand se aniversasera 200 de ani, se spune ca au fost prezenti in zona parcului „Dimitrie Ghica” 13.000 de oameni. Ceea ce era fantastic, pe vremea aceea. Obiectivul nostru din 1995, al Consiliului Local si al meu, era sa ne straduim sa aducem cel putin 13.000 de turisti la Sinaia si cred ca am depasit usor acest numar. Eu socotesc ca a fost o editie reusita si cred ca meritul apartine in buna masura Consiliului Local de-atunci, care era format din crema intelectualitatii locale si nu ar fi acceptat orice fel de manifestare. De-aia a si iesit atat de bine. Eu inclin sa cred ca a iesit atat de bine incat a fost unul dintre motivele pentru care, in 1996, nici n-am mai candidat la Primarie: mi se parea ca va fi imposibil sa trec peste aceasta stacheta. Ca sa intelegeti cat de exigent era Consiliul de-atunci, vreau sa va spun ca in mandatul acela, 1992-1996, a facut un singur Cetatean de Onoare, pe lordul Yehudi Menuhin. Inca traia.
– Ce fel de divertisment le‑ati servit celor 13.000 de turisti?
– Daca e vorba despre distractie, inedita a fost prezenta formatiei The Platters, pentru prima data in Europa de Est. La vremea aceea, am adus-o de peste Ocean cu 40.000 de dolari. Pentru o ora. Dar au cantat o seara intreaga, asa de bine s-au simtit. Dand exclusivitate TVR-ului, aducerea formatiilor din tara si a prezentatorilor nu ne-a costat nimic. Tot ce era mai bun la vremea aceea a fost adus in Sinaia. Desigur, n-a fost o editie cu mici si bere. A fost o editie cu spectacole de o nota deosebita, cu trupe de la Teatrul National, Teatrul Masca, Teatrul de Comedie.
– Cam pe la ce varsta a inceput „copilul” sa se indoape cu mici si bere?
– Din pacate, cred ca a inceput imediat, de prin ’96 – ’97. Unele editii au ajuns sa fie doar targuri de toamna, au degenerat catre zona comerciala si, aproape in exclusivitate, cam asta au insemnat, nemaistiind nimeni ca, de fapt, la festival, aniversam o varsta a orasului nostru. Asta facem, sarbatorim Sinaia an de an. In mod incredibil, s-a uitat acest lucru. N-am retinut in niciun discurs recent si in niciun pliant ca de fapt despre asta e vorba. Nu e doar un prilej de aducere aminte, e un prilej de a-i informa pe cei mai tineri despre ce a insemnat Sinaia in trecut. Sinaia e frumoasa pentru ca intre ea si celelalte statiuni, fie ele de pe Valea Prahovei sau de oriunde din tara asta, e o diferenta colosala. Sinaia e un oras incarcat de istorie. E greu sa aduni zece pietre pe care sa nu fi calcat candva pasii unor inaintasi celebri. Noi respiram aerul pe care l-au respirat Enescu, Alecsandri, tot ce-a avut tara asta mai bun la un anumit moment. Daca renuntam la acest mesaj, festivalul devine un parc de distractii.
– Cum vi se pare ca arata acum festivalul?
– Ca sa fiu corect, trebuie sa spun ca ultimele editii au incercat si, in buna masura au si reusit, sa acopere si o parte din zona culturala. Din pacate, efectul evenimentelor de felul acesta este mult atenuat de cel de taraba. (n.n. – la editiile recente, pe durata zilelor festivalului, Bulevardul Carol I a fost ocupat cu terase si negustori ambulanti) Pacat, pentru ca Sinaia n-are nevoie de un comert stradal, Sinaia are suficiente terase si restaurante – care, in aceste zile, stau goale – astfel incat sa acopere orice numar de turisti. Din nefericire, nici in acesti ultimi ani nu s-a inlaturat intreg balastul anilor anteriori. Vreau sa va spun ca de unele dintre editiile festivalului, cu tot respectul pentru munca celor care le-au realizat, pentru ca stiu ca e un volum de munca fantastic, mi-a fost realmente jena.
– Nu vi se pare ca festivalul s-a manelizat un pic atunci cand si-a pus numele de Forever?
– Nu, Forever suna frumos. La modul sincer va spun ca ultimele editii inseamna un plus si am speranta ca vom putea ajunge acolo de unde am pornit, daca vom dezbara festivalul de anumite lucruri.
– Indienii care fac play-back pe Bulevardul Carol I sunt de pe vremea dvs?
– Nu…Cred ca sunt si mai tineri.
– Anul asta scapam de scheciurile marilor artisti ai poporului, Stela Popescu si Alexandru Arsinel. Erau cele de la revelioanele din anii 1980.
– E un castig…cu toate ca ei sunt localnici…
– Cum o vedeti pe Andreea Banica pe scena pe care au cantat The Platters?
– Ha-ha-ha! Spre rusinea mea, nu stiu cine e Andreea Banica.
– Ce parere aveti despre faptul ca organizatorii au sarit peste editia cu nr.13?
– Mie mi-ar fi placut ca editia de anul acesta sa fie tot a 14-a. Ar fi mai spectaculos. Anul trecut, a fost 14-a, iar anul acesta sa fie inca o data a 14-a! Dar, din cate am inteles, este a 15-a.
Ionut STANESCU
