Si comuna intrase la idei rau de tot, de cand directorul de scoala parea sa si-o fi luat-o rau in cap. Dupa un concurs pe care l-a trecut cu mai mult sau mai putin brio la inspectorat, se zice ca pe multi a popit. Inclusiv pe preotul satului. Acum, chestiunea poate fi pusa si pe seama afinitatilor politice, deci daca ea, directoarea apartine unui partid, ba chiar a si luat-o in barba la alegerile locale (dar, din esecuri se invata), i s-a pus pata pe popa, care n-a iesit nici el, desi era independent. Desigur, ultimul , tinand cont de preceptul “Razbunarea nu este a mea”, dar nefacand rabat de la demnitate, nu a intors si celalalt obraz. Pe cale de consecinta, multi dintre cei aflati in subordinea directoarei au taiat-o de la scoala, motivand incompatibilitatea de caracter, fiindca la ei nu este chestia cu inamovibilitate, ca la judecatori. Numai suplinitorii, de voie sau de nevoia unui salariu amarat, au ramas pe loc. Sau, in functie de domiciuliu, continua sa faca naveta.
Revolta
Acum, la inceput de an scolar, cand reazema bietii candidati la suplinire holurile Inspectoratului Scolar pe la etajul I, s-a anuntat ca va fi concurs pentru ocuparea functiei de director. Relatiile interumane dintr-o comuna pe unde dau mistretii in porumb – s-a spus si la Radio Romania Actualitati chestia asta -au devenit oarecum mai precaute. Oamenii mai rasariti – primar, viceprimar, parinti de elevi premianti sau corigenti (ba, zice-se, chiar secretara Leana), l-ar fi sfatuit pe unul, fiu al satului, cu gradul doi luat si absolvent de invatamant superior la FF sa candideze la directorat. Vria naibii si-n scoala, si-n comuna. Taberele – nu alea de vacanta – sunt impartite, cum este si firesc, pamantul este iasca. Cum de “legislative” cam ii doare pe toti in cot, barfa satului este concentrata pe cine va fi, sau nu va fi, in continuare, director la Scoala generala cu clasele I- VIII.
Si, cum in biblioteca scolii exista – n-am spus citita – cartea lui Damian Stanoiu – “Alegere de stareta“ – este logic ca actiunea din sat sa semene, cat de cat, cu firul narativ al povestii.
Desigur, membrii comisiei care vor analiza CV-urile, pro-iectele candidatilor si alte documente nu trebuie influentati, deci nu este bine a se da nici numele asezarii si, cu atat mai putin, pe cel al candidatilor.
Folclorul contraataca
Exista, desigur, si impatimiti ai jocurilor cu noroc. Cum n-au acces la pariurile sportive din oras, se multumesc sa puna de un un barbut in rastimpul in care politistul isi odihneste oasele sau, sa parieze ca echipa locala pierde la mai putin de doua goluri diferenta. Regula este ca pierde la scoruri de maidan, pacat de frumusetea stadionului, asa ca s-au dus farmecul si emotiile unei astfel de indeletniciri.
Eventual urcarea pe scara sociala a fiului din comuna este rezultatul stoicismului in a-i invata pe aia mici bastonase,”i din i”,”oi- oi” si alte vocale. Si muzica, desigur. Fapt este ca nu era galagie in clasa, ceea ce conteaza mult, foarte mult, in timpurile astea, cand, uneori, iti vine sa zici ca nesimtirea s-a nascut la sat. Uneori, ca mai sunt si oameni pastratori ai traditiilor, stampilati ca si conservatori, desi nu sunt cotizanti la PC, doar seara, se uita la “Folclorul contraataca“, pe Antena 1.
Carevasazica, se contraataca. Stoicul invatator – pe care n-ar fi pariat, mai acum cativa ani nici cel mai slab elev si cu atat mai putin parintii, tutorele, curatorul, sau Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Prahova – a fost, ani de zile, in banca lui (a se citi catedra). Dar, manifestarea de vointa a unor locuitori ai asezarii – se intelege, a prevalat indemnurile celor cu un cuvant mai greu de spus – primar, vice, incasator de facturi la cablu, controlorul cu lumina – deci in atari conditii, fortat de imprejurari, a hotarat sa-si depuna candidatura pentru directorat.
Tensiuni
Relatiile armonioase din cancelarie – care, in general, nu au existat prin invatamant, sa fim seriosi !, decat de fatada scolii, fiindca erau pastrate ca si arhiva CNSAS – au iesit pe ulita, ca deh, d-aia exista femeie de serviciu in scoala. Deci relatiile preexistente s-au tulburat. Actualul director este in vrie. Pretendentul – calm. Fidel cunoscator al meciurilor din Champions League, merge pe principiul “Nu eu am de pierdut, ci favoritul”. Pentru siguranta si linistea lui sufleteasca fiindca a incercat sa nu-i dezamageasca pe cei care si-au pus increderea in el, va depune la dosar tot ceea ce poate constitui atu: permis de conducere, diploma de la “Sanitarii priceputi”, “ Cel mai rapid pompier voluntar” s.a.m.d.
Receptivi, elevii si-au insusit cu temeinicie – mai ceva decat tabla inmultirii – starea, si profita de ea. Profita si parintii, care sunt curtati asiduu, cu fel de fel de temenele – nu carecumva sa faca vreo reclamatie pe la inspectorat, ca ii scade nota de popularitate actualului director.
Pe dealuri, la culesul de porumb, de struguri, de catina, sau prin padure, la furat de arbori se intalnesc megiesii, avand, in fine, o tema importanta de discutie: cine va fi director ? Acelasi sau asta micu, al lu”…
Fapt este ca de atatea intoxicari cu schimbarea schimbarilor – “Votati creanga de brad “, “Alegeti-ne pe noi !” – memoria celulei, cum ar spune doctorita din sat, a stocat-o pe-aia, cu schimbare cu orice pret ! Desi schimbarile astea produc efecte secundare pe timp (ne)determinat : sevraj postdirectorat, bucuria nebunilor, un nou purtator de cuvant al scolii, desi asa ceva n-a existat pana acum. Chestiune care se invata , totusi, cu timpul, ca si culesul de prune, din an in an.
***
Pe vai, se stie despre importantul eveniment ce va sa fie, iar la viitorul cerc al cadrelor didactice, se va discuta asiduu problema. Profesoara de limbi straine, care a intins-o mai acum doi ani, de la catedra, invocand, ce altceva, decat incompatibilitatea cu directorul va avea, desigur, gand de revenire de unde a fugit ca dracu’ de tamaie. Termenul limita pentru depunerea dosarelor la inspectorat este prin octombrie, concursul in noiembrie.
Pana-n decembrie, are lumea ce comenta la taiat de coceni.
Andrei IONESCU
