„Eu ma joc cu mingea prin curte”, „Stau pe scaun in bucatarie”, „Ai mei”, „Ale mele”… Nu sunt cuvinte ramase pe tablele Scolii „George Enescu”, de la orele in care invatatoarele i-au invatat scrisul pe elevii claselor primare, ci propozitii scrijelite de cadrele universitare ale Facultatii de Litere din Bucuresti, venite la Sinaia sa predea limba romana pentru aproape 30 de studenti sositi din lumea larga. Cursurile de vara pentru invatarea limbii romane, organizate de Universitatea Bucuresti, au ajuns la cea de-a 49-a editie.
„Pui por siempre”
Miguel Ramon, profesor de matematica din Valencia, se autodeclara un impatimit de Romania si de romani, care i-au cazut cu tronc inca din copilarie. Valencianul are acasa 300 de CD-uri cu muzica populara romaneasca „de la Maria Tanase pana in prezent”, bea apa minerala Borsec, bere Timisoreana, a fost subjugat de bucataria romaneasca ale carei sarmale, mamaliga si papanasi le vaneaza prin toate restaurantele Spaniei si, de curand, si-a cumparat o Dacia Logan. „Nu orice Logan, le-a spus el francezilor de la Renault, cand a comandat masina, ci sa-mi aduceti unul fabricat la Pitesti”.
„Primii romani aparuti in Spania au fost tiganii – veniti la cersit cu copiii si hotii – de banci, de carduri si de tot ce se putea fura. Cand auzea de romani, lumea exclama cu naduf «Rumanos!!!»”. Miguel le-a spus spaniolilor sa nu judece un popor intreg dupa fauna pestrita aparuta pe strazile oraselor iberice. Si bine a facut, pentru ca, in timp, s-au convins si conationalii sai ca romanii nu-s buni doar la cersetorie si la sterpelit.
Nu era pacat ca din aceasta salba de dovezi ale dragostei sale netarmurite fata de Romania sa lipseasca tocmai cunoasterea limbii? Nu doar pacat, ci un mare neajuns de care Miguel, la 53 de ani, nu stie cum sa scape. De-asta a venit la cursurile Universitatii Bucuresti de la Sinaia si a audiat si alte cursuri de durata mai scurta, la Alicante. De-asta si pentru inca un alt motiv: in curand s-ar putea trezi, la el la clasa, si cu niste romanasi nascuti in Spania, pe care tare mult i-ar placea sa-i invete matematica.
Un singur lucru nu i-a prea priit lui Miguel in saptamanile de culturalizare pe care le-a petrecut la Sinaia. Meniul monocord de la hotelul International. Pe bufet a gasit mereu aceleasi farfurii cu „pi…piu…pui”. „Por siempre «pui»!”. Bineinteles, asta nu trebuie sa apara in ziar, ca sa nu fie considerat nepoliticos fata de gazde si sa nu-i fie stirbit in vreun fel prestigiul de iubitor neconditionat al plaiurilor mioritice.
Poarta spre Est
Belgiana Laura Dutillieut, colega de grupa cu Miguel, nu vede ce s-ar putea intampla daca apare in ziar faptul ca ei au devenit de-a dreptul satui de platourile cu pui de la International. Cum ar putea sa se razbune cei de la hotel? Mai rau decat acum ce-ar putea sa le serveasca?… Laura a vazut in cursurile de la Sinaia o poarta deschisa catre estul Europei, pe care nu-l vizitase niciodata. Daca ar fi sa se intoarca in Romania, n-ar reveni in micuta Sinaie, pe care a cam invatat-o pe de rost, ci s-ar duce la Cluj, la Iasi sau chiar ar trece granita Uniunii Europene, in Republica Moldova. Limba romana i se pare si grea, si usoara. In orice caz, mai usoara decat ceha – limba din care n-a prins nicio boaba si de care se va lovi la toamna, cand va merge sa predea franceza la o universitate din Moravia.
Despre nationalism
Rakesh Batabyal, profesor de istorie la Universitatea Jawaharlal Nehru din New Dehli, vrea sa stie gramatica pentru a studia in original cartile de istorie recenta ale intelectualilor romani. E interesat de problema nationalismului in aceasta parte a lumii, gandire reprobata in Occident, dar considerata o forta eliberatoare de catre africani si orientali. Rakesh citeste de cinci-sase ani carti legate de Romania si vrea sa afle la fata locului cum arata o tara care se ridica din ruinele comunismului, ideologie pe care intelectualii de stanga ai Indiei o credeau a fi intronat paradisul in Europa rasariteana. Si mai e interesat sa afle daca si Romania, asemenea Indiei, odata cu dezvoltarea economica, a fost napadita de coruptie…
Cu romana e destul de greu, recunoaste Rakesh, mai ales la cei 40 de ani ai sai, cand automatismele noi se capata cu dificultate. Un ajutor nesperat l-a primit saptamana trecuta, de la Televiziunea Romana, care a difuzat un film indian. Auzea ce-si spuneau hindusii lui de-acasa si citea si subtitrarea romaneasca. Ajutorul s-ar putea repeta, fiindca filme indiene sunt destule pe canalele romanesti.
Invidiatele zebre romanesti
Coleg de grupa cu Rakesh, pakistanezul Shaikh Shakeel Ahmad a venit la lectiile de romana din motive mai putin subtile. Avea bani (dar nu multi), avea mult timp si nu prea avea altceva de facut in viata. De ce s-a oprit in Romania si nu s-a dus mai la vest? Pentru ca niste cursuri similare, in Italia, l-ar fi costat 8.000 de euro, o suma „too big” pentru „his pocket”, explica batandu-se cu palma in dreptul buzunarului de la pantaloni.
Fiind fiul unui diplomat pakistanez care lucreaza in Azerbaidjan i-a fost mai usor decat altor concetateni sa obtina viza pentru Romania. I-a placut mai totul pe-aici, insa politetea soferilor romani este ceea ce l-a impresionat cel mai tare. Nici n-apuci bine sa pui piciorul „on the zebra”, ca masinile au si facut „stop” si-ti dau voie sa treci strada. N-o sa vezi asta niciodata intamplandu-se in capitala azera, Baku, asta fiind si unul dintre motivele pentru care, in Azerbaidjan, viata e mai putin frumoasa decat ar fi putut sa fie. In viitor, Shaikh Shakeel vrea sa infiinteze un orfelinat in Baku – unde sunt multi copii fara parinti, fiindca sunt si foarte multe accidente. Unele dintre ele, chiar pe trecerea de pietoni.
Jubileu, in 2009
„Anul viitor, se vor aniversa 50 de ani de cand Universitatea Bucuresti organizeaza aceste cursuri la Sinaia. In anii recenti, vedem cum se muta un pic sferele de interes ale studentilor. Daca, mai demult, studentii proveneau mai ales din universitati, unde studiau romana ca limba straina, printre limbile romanice sau in pachetul de limbi balcanice, usor-usor, constatam ca spectrul celor interesati e mai larg. Avem foarte multi traducatori de la Uniunea Europeana sau persoane care provin din domeniul comertului. Altii au motive personale: fie sunt din familii mixte si doresc sa-si recupereze originile, fie au pe cineva drag din Romania. Anul acesta, sunt doua grupe de incepatori, mai multe decat de obicei, ceea ce arata ca exista un interes crescut pentru limba romana. Dintre cei care au frecventat aceste cursuri, incepand cu anii ’60-’70 sau ’80, multi au ajuns niste profesori de limba romana prestigiosi in Europa”, ne-a declarat Oana Chelaru-Murarus, prodecan al Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti, directoare executiva a Cursurilor de Vara.
Ionut STANESCU
